De o vreme se poarta in draci, la teve, clipul social. Clipul social e un fel de reclama la ceva pretios care nu-i de vanzare. In loc sa te bage in magazin, el tine sa te bage cu ceva la idei. Adica, in loc sa lanseze produse, da ponturi moca la populatie. Sa luam, de pilda, clipul care ne-nvata ce bine-i sa infulecam sare iodata. O alegorie destul de absconsa, caci nu pricepem exact care-i grupul tinta. Sau, cum se fandosesc unii, care-i targhetu`. Ori (ca sa pastram topica) cine-i desteptul care-a facut castingu`. Un desen animat ne arata cateva oi care desfasoara activitati nefiresti intr-un peisaj aiuristic, urban. Nu sunt oi de rand, condamnate pe viata la munca de jos, in arsita campului. Astea huzuresc prin metropole, coafate si plictisite de parca au devalizat o banca ori sunt din turma aflata la guvernare. Arsita, insa, indarjita ca un ziarist, le-a gasit si aici, asa ca ovinele emancipate, in loc sa dezbrace toalele de scandal pe care si le-au tras peste blanuri, transpira ca proastele. Te-ai astepta sa urmeze o reclama la deodorant. Cand colo, o voce se-aude din cer si ne vinde pontul cu drobul de sare iodata. Oile au un orgasm spontan, iar noi tabaram, hamesiti, cu furculitele si cutitele peste solnite. De ce-am face-o? Pentru ca am priceput aluzia glumetilor creatori ai clipului si, in ciuda distributiei de rahat, ne-am prins cine-s oile mioritice. Cu mult inainte, o reclama la Sprite recurgea la aceeasi paradigma folclorica, prezentandu-ne o oaie-minune care ne instiga la nesupunere civica. Clipul umbla cu oaia vopsita, caci, predicandu-ne despre setea de libertate, ne invita, de fapt, sa bem suc cu bule. Da, dar ala, macar, nu era un clip social, ori social-democrat, adica o ciobanie menita doar sa mute ceva cascaval din stana publica in saivane private. Ca sa priceapa toata lumea aluzia, sa mai spun ca "saivan" inseamna atat "adapost de iarna pentru o