interviu cu Renate WEBER, expert juridic, preşedinta Fundaţiei pentru o Societate Deschisă
Cum vedeţi situaţia în care ne aflăm din punct de vedere al legiferării, cu legi care se suprapun, cu ordonanţe care modifică legi, cu legi care nu mai validează ordonanţe... Şi care, şi unele, şi altele, încalcă în multe cazuri Constituţia României, ceea ce de altfel se întîmplă şi cu o serie întreagă de alte reglementări. De unde vine toată această zăpăceală, care este de fapt sursa ei fundamentală? Cred că sînt mai multe cauze. Eu, cel puţin, aş identifica două majore. Una are rădăcini în istoria noastră. România nu s-a caracterizat niciodată printr-o cultură a legii. Respectul faţă de o lege nu a existat neapărat în cultura noastră (politică mai ales). Asta se resimte şi astăzi, iar perioada de comunism nu a făcut decît să accentueze acest aspect. Atunci legea nu era o reflectare a nevoilor unei societăţi, ci a unei ideologii şi a dorinţei de a domina într-un anume fel societatea. Deci nu a existat o acceptare şi o respectare a legii de bunăvoie. De cele mai multe ori ea era văzută ca fiind ceva forţat, impus nouă tuturor. Din păcate, după 1990 lucrurile acestea nu s-au atenuat ci, dimpotrivă, s-au accentuat, iar acestei tradiţionale lipse de cultură legală i s-au mai adăugat doi factori. Pe de-o parte a fost un gen de nebunie a legiferării în tranziţie, dar acesta n-a fost un factor singular, pentru că dacă ar fi fost aşa, haosul s-ar fi autoreglementat la un moment dat. El s-a combinat şi cu corupţia. O legiferare stufoasă şi anapoda este cea mai bună modalitate de a încuraja corupţia. Pentru că, la un moment dat, nici nu se mai ştie bine ce există pe piaţa legală, nu mai e clar ce norme se aplică, iar într-o asemenea situaţie se pot face foarte mari afaceri (aici nu vorbim de mici nimicuri). Cred că toate aceste elemente au concurat şi am ajuns la trista real