O zi fără relief, evenimentele cele mai pregnante fiind canicula şi furtunosul preludiu al noului an şcolar. Numai vîrstnicii începutului de mileniu îşi mai aduc aminte că 1 septembrie 1939 a fost ziua declanşării celui de-al doilea război mondial, cel mai sîngeros masacru al istoriei. Germania invadează Polonia, Franţa şi Marea Britanie îşi anunţă hotărîrea de a oferi aliatului răsăritean un sprijin mai curînd retoric decît militar. Cu 8 zile înaintea datei fatidice, la 23 August, şeful diplomaţiei naziste sosea la Moscova unde, împreună cu omologul său sovietic, semna faimosul acord Ribbentrop-Molotov. În accepţia acestui document, ale cărui anexe s-au păstrat decenii de-a rîndul în arhivele secrete, cele două părţi conveneau să procedeze la o nouă împărţire a Poloniei. Traversarea Vistulei de către trupele purtătoare ale zvasticei a dat semnalul trupelor purtătoare de steaguri roşii pentru a ocupa, fără să întîmpine nici o rezistenţă, răsăritul Poloniei. Lumea democrată - exceptîndu-l pe George Bernard Shaw - protesta cu vehemenţă împotriva acestei noi agresiuni. De partea sa Kremlinul îşi motiva brutalitatea prin obligaţia legitimă de a pune capăt persecuţiilor la care fuseseră supuşi "fraţii bieloruşi". În mai puţin de trei săptămîni armata poloneză era zdrobită, iar instituţiile statului se refugiau pe teritoriul României, o ţară care nu îşi putea proteja nici propriile instituţii. Miile de polonezi care schimbau zloţii la ghişeele din Calea Victoriei nu găseau aci oaza de linişte visată. Pe 21 septembrie o echipă de membri ai mişcării legionare îl asasina pe prim-ministrul Armand Călinescu. Maşina cu care acesta se ducea la masă, interceptată

pe traseul obişnuit, în cartierul Cotroceni, fusese literalmente ciuruită de gloanţe. Îmbarcîndu-se pe propriul lor vehicul, atentatorii s-au deplasat la postul naţional de radio din strada Nuferilor, fără ca