Reţeta "ca Nicu la facultate" Se dă A - obiectul dorinţei: o hîrtie gălbuie, de carton făcut din hîrtie reciclată, cu onduleuri pe margine şi cu poza aspirantului pe ea, cunoscută şi ca Diplomă de licenţă. Se dă B (cu puţin noroc se şi ia) - examenul de admitere în facultate. Se papă, cu cel puţin o lună înainte de începerea şcolii (notat cu T) iluzii cu linguriţa, de mai multe ori pe zi, în fiecare zi. De la momentul T, lucrurile încep să se mişte foarte repede, degenerînd în consumul de nervi în cantităţi semnificative sau într-o nepăsare atotcuprinzătoare. Se pierd, după caz, 4 sau 5 ani din viaţă. Se ajunge în sfîrşit, în situaţiile fericite, la momentul T', la sus-numita hîrtie gălbuie, din carton făcut din hîrtie reciclată, cu poza licenţiatului pe ea, care se pune într-o mapă, într-un sertar sau pe vreun şifonier. Un "N-am învăţat nimic în facultate. Nimic care să-mi folosească", poate fi atunci adăugat, după gust. Diploma se scoate apoi de la păstrare de mai multe ori în cursul vieţii, cu ocazia schimbării locului de muncă, şi se duce la Resurse Umane. Nicu crede totuşi că fără ea nu se poate.

Facultatea de Jurnalism "Facultatea asta nu-şi are rostul, pentru că e făcută de oameni care nu au nici o legătură cu presa, de oportunişti care au ajuns acolo printr-o anumită conjunctură şi care stau la catedră şi emit teorii care nu au nici o legătură cu ceea ce înseamnă presa în realitate.", spune o absolventă promoţia 2003 a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. "Dintre toate cursurile pe care le-am făcut nu mi-au folosit decît Tehnicile de redactare ale lui Constantin Stan şi încă vreo două. Pe Constantin Stan l-au mătrăşit însă nişte dinozauri care au vrut să-şi extindă catedra, aşa încît anul trecut nu a mai predat la noi la facultate." Scăzînd pe scurt scrisele lucruri de bine, cursurile Facultăţii de Jurnalism sînt nişte mai puţin nobil