Emoţia provocată de crimă nu a modificat rezultatele votului aşa cum fuseseră ele anunţate de sondaje: deşi în Suedia partidele politice, mass-media, cercurile de afaceri se pronunţaseră pentru adoptarea monedei unice europene, 56% dintre cei 81% dintre suedezii prezenţi la vot s-au arătat fideli monedei naţionale - coroana suedeză, care, printre altele fie spus, o duce destul de bine. Un ziar din Stockholm, Dagens Nyheter , scria înainte de asasinarea ministrului de Externe, Anna Lindh: "Suedezii se referă la Europa aşa cum ar face-o locuitorii unui sat despre capitală. Se spune "acolo, în Europa" ca şi cum Suedia nu ar fi din această parte a lumii. Mai există şi ideea bine ancorată, încă din anii '60, conform căreia Suedia e cea mai modernă ţară din lume". O ţară modernă pe un spaţiu întins şi neprimitor, de la Marea Baltică pînă la Cercul Polar, cu o densitate a populaţiei mică; în efortul de modernizare, a fost elaborat un sistem care permite simultan expansiunea individului şi solidaritatea socială. Modelul suedez - protecţie socială, prosperitate, independenţă, armonie - invidiat de mulţi, n-a putut fi copiat de nimeni. Şi, deşi din afară i s-a prezis decesul, iar în interior n-au lipsit adversarii, rezistenţa la schimbare a prelungit atît avantajele, cît şi disfuncţiile sistemului. Rezultat al unei evoluţii istorice şi sociale din care, în ultimele două secole, au lipsit războaiele - ultima bătălie a fost dată în 1814, în cele două războaie mondiale Suedia a fost neutră şi nu e membră NATO - sentimentul de superioritate încercat de majoritatea suedezilor vine, poate, din conştiinţa faptului că naţiunea posedă o experienţă pozitivă imposibil de preluat de către alţii. Şi atunci de ce ar prelua ei povara experienţelor celorlalţi, de atîtea ori falimentare? Adoptarea monedei euro s-a bazat pe acceptarea de către toţi participanţii a unor standarde comune