Cooperativa "Munca în zadar" funcţionează cu sîrg de mult, încă de pe vremea lui Burebista, Traian şi Decebal. Istoria ne ţine seama lucrărilor făcute degeaba. Cineva, undeva, decidea că trebuie făcut ceva, cîndva anume; apoi altcineva decidea că nu (cei care au efectuat stagiul militar românesc şi obligatoriu, încă, ştiu de ce). Şi ce dacă noi - vechi membri ai cooperativei cu pricina - sîntem obişnuiţi. Dependenţa / de cale? Probabil că există mulţi concetăţeni care lucrează în acest stil. Nu avem lideri, coordonatori, manageri (pe stil nou), conducători; nu punctează nimeni această absenţă. Nu-şi face nimeni de sus griji pentru viitor; ne vom descurca la fel ca şi pînă acum, chiar dacă se va munci mult şi degeaba. Mostră de lucru în zadar din istoria recentă a

oamenilor şi mai recenţi: s-a muncit mult în 1996 pentru a arăta tineretului studios că un nou mandat pentru moştenitorii/continuatorii FSN însemna un dezastru pentru România. Astfel că amfiteatrele s-au umplut pînă la refuz, iar tinerii studenţi au ascultat pătrunşi de importanţa expunerii, şi-au făcut datoria ca lideri de opinie şi au făcut astfel încît să iasă ceilalţi din urne. Iar rezultatul guvernării - ediţia '96 - se ştie. Oricum, nu dăm semne că am vrea să ne cunoaştem istoria, nici chiar recentă, aşa că mi se pare chiar normal în aceste circumstanţe ca aceasta să se tot repete la nesfîrşit. În fond, cine-mi poate da asigurări că tot ce-am spus eu aici nu este tot o activitate a aceleiaşi cooperative? Poate istoria? Aceeaşi, mai mult sau mai puţin recentă. Speranţa moare ultima. Saureign MULLER

Cooperativa "Munca în zadar" funcţionează cu sîrg de mult, încă de pe vremea lui Burebista, Traian şi Decebal. Istoria ne ţine seama lucrărilor făcute degeaba. Cineva, undeva, decidea că trebuie făcut ceva, cîndva anume; apoi altcineva decidea că nu (cei care au efectuat stagiul militar român