interviu cu Saviana STĂNESCU Saviana este actualmente "playwright-in-residence of the East Coast Artists"; noua ei piesă (scrisă în engleză), Waxing West - A Hairy Tale in Four Seasons, este în repetiţii la The Lark Theater şi va avea premiera la sfîrşitul acestei luni.

Prima oară cînd te-am văzut, veniseşi la Dilema împreună cu o prietenă - cred că era prin '94 -, ţin minte şi-acum scena: uşa s-a deschis şi-n prag au apărut 2 tipe îmbrăcate destul de extravagant (tu, în orice caz!), ce păreau să caute - gata costumate - locaţia unei filmări... Toată lumea s-a oprit din trăncăneală, Andrei Pleşu s-a uitat atent la voi şi v-a întrebat politicos pe cine căutaţi, iar eu mi-am zis, jur!, "de unde au apărut şi paraşutele astea?!" Ca intrare, a fost una din cele mai remarcate din istoria Dilemei; asta a fost ideea, sau aşa te îmbrăcai de obicei? Hey, my dear, întotdeauna mi-a plăcut să mă îmbrac extravagant. În timpul comunismului eram în liceu şi a mă îmbrăca "wild" a fost pentru mine micul meu fel de a protesta împotriva uniformelor şi a uniformizării. A fost şi încă este felul meu de a mă îmbărbăta şi de a striga tuturor: asta sînt eu, sînt unică (cum unici sîntem fiecare dintre noi), sînt specială, nu veţi reuşi să-mi anihilaţi personalitatea orice aţi face! A fost, şi încă este, felul meu de a testa dacă oamenii mă "văd" pe mine sau aparenţele, personajul dramatic pe care-l port prin lume. La urma urmelor, asta e o istorie veche şi nu foarte greu de explicat psihologic, îi zice: agresivitatea timidului (nu m-am dus la un "shrink" aici în New York ca să aflu asta)... Acum să-ţi spun şi că exact felul meu de a mă îmbrăca e foarte apreciat aici la New York, în lumea artistică, off-off Broadway şi nu numai. Mi s-a întîmplat adesea ca un tip sau o tipă din Greenwich Village să strige după mine: "cool skirt, man!" sau "great outfit, sister!" sau "Gorgeous, you m