O piatră grea, tot mai apăsătoare cu anii, mi s-a ridicat alaltăieri de pe sufletul numit - din ce în ce mai des şi mai confuz - mentalitate. Specialişti americani în oftalmologie - după studii amănunţite - au comunicat că ar fi foarte sănătos ca noi, bărbaţii, să nu ne mai strîngem cravatele, ba chiar să renunţăm la ele. Nodul cravatei ar avea - cu cît e mai dur şi mai falnic - consecinţe nefaste asupra venei jugulare, exact aceea care asigură irigarea ochiului; nodul ar provoca astfel o creştere a presiunii în interiorul ochiului, de unde riscul unui glaucom. Negru pe alb: "Detectarea şi supravegherea unui glaucom se bazează pe măsurarea precisă a presiunii intraoculare. Un nod de cravată prea strîns poate falsifica rezultatele analizelor şi diagnosticul, atît la cei deja bolnavi de glaucom, cît şi la cei sănătoşi. Absenţa cravatei ar avea urmări neaşteptat de binefăcătoare." Mă bucur. Sînt în problemă. De o viaţă aştept desfiinţarea cravatei ca să mă pot simţi mai bine în societatea timpului meu. Mai lejer, mai liniştit, mai puţin culpabil. Detest de mult cravata, dar pînă alaltăieri nu aveam argumente ştiinţifice şi nici nu doream să polemizez, convins că nu am dreptate şi pot să apar "original cu orice chip" - cea mai gravă acuzaţie ideologică de care am avut parte sub dictatura proletariatului exercitată prin cei mai buni reprezentanţi ai săi. Aceştia, ani de zile, au fost împotriva cravatei ca semn distinctiv al burgheziei reacţionare, al luxului şi bogăţiei capitaliste. După ce au luat puterea politică şi economică, au evoluat şi în acest domeniu, s-au făcut tot mai eleganţi, mai gomoşi, încît nu te mai acceptau în nici o şedinţă, la nici un congres sau adunare solemnă fără cravată. Ea nu mai definea exploatatorul odios, ci proletariatul victorios, prosper, tot mai bine îmbrăcat. Păstrez de multă vreme invitaţia primită de un şef de-al meu la o recepţi