Berzele soarelui. Dumbravioara de Mures e o adevarata tara a berzelor. Zburatoarele cu ciocuri portocalii cuibaresc acolo de peste 200 de ani. Spre norocul lor, ele nu vorbesc romaneste, asa ca n-au fost purificate etnic. . Folosesc, in schimb, la perfectie, clampanitul, un limbaj international. Pr...

Berzele soarelui

Dumbravioara de Mures e o adevarata tara a berzelor. Zburatoarele cu ciocuri portocalii cuibaresc acolo de peste 200 de ani. Spre norocul lor, ele nu vorbesc romaneste, asa ca n-au fost purificate etnic.

Folosesc, in schimb, la perfectie, clampanitul, un limbaj international

Primul semn al soarelui de august. In aer nu e numai piuitul randunelelor ce au tasnit cu sutele peste campuri, aburul si pufaitul vacilor dolofane ce se scurg tantos, cu cate-o eticheta galbena la ureche, de pe ulitele satului spre ciurda sau zarva oamenilor care au dus laptele la colecta si-acum stau la vorbe, cu sistarele goale in maini. De deasupra lor, de deasupra caselor, coboara niste sunete noi, ce acopera tot "ritualul" diminetii unui sat ardelenesc. Clampanituri! Pasari maiestuoase se rotesc in aer, stau cuminti in cuiburi si asteapta hrana si clampane, clampane, cat le tin ciocurile lor lungi. Este inceputul unei noi zile caniculare, in satul plin cu berze. De sub un cuib in care o barzuta isi bibileste cu infinita grija fratele, scarpinandu-l in cap minute in sir cu ciocul, o batranica vesela, care duce un bidonas plin cu lapte, iese pe poarta, ma vede cum ma uit lung la berze si vine tinta la mine. Vreau s-o intreb cum ii plac, cum e sa te trezesti in fiecare dimineata si sa vezi pasarile astea frumoase, stand cuminti chiar deasupra acoperisului, insa nici nu ma lasa sa deschid gura. Izbucneste intr-un suvoi de vorbe, de gesturi, vorbeste aproape fara sa rasufle, imi arata cu mana, dau sa-i spun si eu ceva, dar ea face semn ca nu conteaz