Victoria militară din Irak şi neputinţa de a cîştiga pacea alimentează tensiunile create de refuzul unor aliaţi europeni de a se solidariza cu politica şi cu acţiunea americană. Faptul că SUA se întorc spre Consiliul de Securitate al ONU pare a fi o renunţare la "unilateralismul" reproşat în special de Franţa. Dar împăcarea merge greu. Ţările din fostul bloc comunist s-au alăturat politicii americane, în timp ce cer să fie admise în Uniunea Europeană. După cuvintele grăbite rostite la mînie, a urmat perioada tatonărilor şi explicaţiilor. Explicaţiile mai necesare clarificărilor vieţii interne decît politicii externe. Într-o măsură mai mare decît în Europa occidentală, viaţa omului din Est depinde de alianţe, de prieteni, de duşmani. În pagina de astăzi, cîteva observaţii despre asemănări şi diferenţe. (M. B.)

Un vizitator din Slovenia S-a întîmplat să cunosc puţin România. Desigur, nu prea mult. Nu sînt expert, dar am adunat cîteva impresii. Am fost uimit de apropierea între România şi Statele Unite. Mai tîrziu, cînd pe agendă au ajuns Curtea Penală Internaţională sau susţinerea războiului din Irak, am observat că şi politica oficială e apropiată de cea a Statelor Unite. Din perspectivă slovenă (eu sînt sloven) e destul de ciudat şi greu de înţeles. E o altă lume. În multe probleme, Slovenia e taman invers decît România. Dacă sprijinul pentru NATO obţine un procent mare în România, în Slovenia procentul de susţinători e cel mai mic. Sau să luăm ultima problemă: războiul din Irak. Slovenia a fost inelul cel mai slab al lanţului din ceea ce s-a numit grupul de la Vilnius (Noua Europă...), în timp ce România a fost cel mai puternic. Am pus cîteva întrebări celor din jurul meu şi mi s-a spus că românii îi iubesc pe americani pentru că Europa i-a trădat în timpul războiului rece. Aşa a spus, mai mult sau mai puţin explicit, şi ministrul de Externe, aflat în vi