Radu Pavel GHEO
Adio, adio, patria mea cu i din i, cu a din a
Editura Polirom, Colectia „Ego“,
Iasi, 2003, 252 p., f.p.
Cartea lui Radu Pavel Gheo nu este o lucrare teoretica de sociologie sau de antropologie. Este doar o colectie de eseuri subiective, seducator scrise. Pe la jumatatea cartii insa, cind realizezi ca nu atit experientele povestite te conving (ele, de altfel, se cam si repeta), cit scriitura, si cum ai visele si sperantele tale de tinar balcanic dezamagit de o societate in vesnica tranzitie, incepi sa te intorci impotriva „demistificatorului“. Si incepi sa-l banuiesti de subiectivism, de neadaptare, de resentimente, de anumite nostalgii.
Povestea incepe cu Radu Pavel Gheo si norocul lui de cistigator la Loteria Vizelor. A plecat cu inima grea, dar a plecat pentru ca erau totusi Statele Unite ale Americii, „cea mai buna dintre lumile posibile“. Numai ca o data ajuns in cea mai buna dintre lumile posibile, intr-o cultura straina, autorul a dat peste o padure de semne cum nu mai vazuse si cum nici macar nu-si inchipuise si, din cite ne dam seama, s-a lovit de primii copaci. Adica, luind in considerare ce ne spune in Scrisori din America si avind in vedere ceea ce ne tot repeta, anume ca experientele traite se leaga de oameni obisnuiti si de aspecte cotidiene ale vietii de peste ocean, nu putem sa nu remarcam ca, in timpul acelui an de sedere in cea mai buna dintre lumile posibile, intimplarile povestite se leaga indeosebi de viata de vinzator intr-un supermarket cu specific european si in fast-food-uri sau de slujba la libraria „Barnes &Noble“.
In acest timp, figurile intilnite sint emigranti (mai ales est-europeni, „refuznicii limbii romane“, si americani get-beget din postura de clienti ai magazinului unde lucreaza autorul, de unde si una dintre temele recurente ale eseurilor, cultura sh
