Viii cu viii si cu grija mortilor

De ce l-ar interesa cazul Ursu pe pustiul care strabate pe role prezentul? Sau pe tanarul om de afaceri care a gasit, in sfarsit, intrarile si contactele din care prospera o afacere cu fonduri europene? Nu vad nici un motiv pentru care acesti oameni ar trebui sa se incarce cu amintirea unei crime josnice si cu detaliile prafoase ale unui dosar care se plimba de 14 ani prin judecatorii. “Pana la urma”, nimeni nu e dator sa-si complice viata cu nefericirea altora: viii cu viii si mortii cu mortii. Exact! Dar daca sensul adanc al acestor cuvinte e cu totul altul? Ce ne facem daca aceste cuvinte batrane spun, de fapt, ca viii pot sta cum se cade cu viii, numai si numai daca mortii sunt lasati sa odihneasca in pace, nu chinuiti si dupa ce nu mai sunt?

Recurs din departare

In ziua de 14 iulie un tribunal i-a gasit vinovati pe Tudor Stanica si Mihail Creanga de complicitate la asasinarea lui Gheorghe Ursu si i-a condamnat la cate 11 ani de inchisoare. Gheorghe Ursu a fost arestat in ziua de 21 septembrie 1985 si asasinat in ziua de 17 noiembrie 1985, pe cand se afla in arestul din Calea Rahovei, al Ministerului de Interne. Coloneii Stanica si Creanga erau pe atunci oamenii de baza ai cercetarii si arestului Militiei. Acuzarea, adica Parchetul, a construit un dosar beton si i-a pus pe cei doi sub acuzatia de instigare la omor. Tribunalul i-a judecat si i-a gasit pe cei doi vinovati, dar a ajuns, pe parcurs, la concluzia ca probele din dosar impun o acuzatie inca mai grava: complicitate la omor. Sentinta a fost pronuntata pe 14 iulie si a lasat impresia unui act de justitie istoric. Judecatorii aratau ca sunt in stare sa se pronunte asupra unei cauze fara sa tina cont de puterea celor de azi si de ieri. Insa impresia a tinut doar cateva ore. Imediat dupa pronuntarea sentintei, condamnatii au disparut. De atunci politia