Preocuparea fata de aceste cifre este de inteles: slabiciunea cresterii productiei industriale si lancezeala exporturilor (ca unul din factorii adancirii deficitului comercial) avertizeaza ca nu mai exista de unde sa se genereze cresterea economica prevazuta, mai ales ca, din cauza secetei, productia agricola va consemna dari inapoi.

Ceilalti doi factori ai cresterii economice produc de asemenea ingrijorari. Investitiile au cresteri insuficiente pentru a impinge singure economia inainte, iar componenta lor externa a scazut dramatic fata de perioada corespunzatoare a anului trecut. Consumul intern pare ca merge tacticos inainte, dar, in masura in care productia interna nu tine deloc pasul, totul se transforma intr-un factor negativ, inainte de toate intr-o destabilizare a conturilor externe. Caci tot ceea ce a reprezentat neputinta a economiei interne in a face fata cresterii cererii ca urmare, pe de o parte, a sporirii salariilor (peste ridicarea productivitatii muncii) si, pe de alta parte, a majorarii creditului neguvernamental (banii imprumutati din piata nu de catre stat, ci de catre economia reala) s-a convertit intr-o suplimentare masiva si periculoasa a importurilor. Acestea au ajuns la aproape 11 miliarde de dolari la jumatatea anului, cu peste 40% mai mult decat la jumatatea anului trecut, ceea ce explica deficitul comercial amenintator. Premierul a spus ca situatia va fi analizata si ca se vor lua masurile necesare pentru ca deficitul extern sa se inscrie in parametrii asiguratori proiectati, adica sub cotele de alerta.

Ce masuri ar putea fi insa luate in acest sens este greu de intrevazut. Toate masurile posibile si cu impact sunt sever constrangatoare economic si social si vor compromite multe din tintele propuse de guvern pentru acest an. Neluarea insa a unor astfel de masuri ar pune in pericol nu numai mentinerea cerintelor de echilibr