Milorad PAVIC

Partea launtrica a vintului sau roman despre Hero si Leandru

Traducere din limba sirba de Mariana Stefanescu,

Editura Paralela 45,

Pitesti, 2003,

p. 144, f.p.

In Partea launtrica a vintului, moartea poate fi mai lunga decit viata. Prin urmare, „moartea poate sa te astepte la pinda de veacuri inainte sa te fi nascut, dar poate sa se si intoarca dupa tine, sa-ti vina in intimpinare din cel mai indepartat viitor“ (p. 16). Romanul despre Hero si Leandru este o privire in oglinda a mortii (chiar felul in care este publicata cartea exprima simbolic acest lucru); in aceasta carte, dincolo de mit, imaginea masculina a mortii o prefigureaza pe cea feminina si invers. Astfel ca „deseori intilnim vise femeiesti in trupuri barbatesti si invers“ (p. 10), dupa cum te poti trezi din vis nu in patul tau, „ci in sufletul altuia“ (p. 26).

Moartea masculina si moartea feminina, intruchipata in dublul cuplului Hero si Leandru, este separata de intelegerea diferita a spatiului parcurs in drumul catre moarte, dar si in momentul acesteia. Astfel, „poate ca valurile vremii, iar nu ale marii, au fost cele care i-au despartit pe Hero de Leandru. Poate ca Leandru inota prin timp, iar nu prin apa“ (p. 44).

Pentru Hero, femininul visului si al mortii este precum o „deplasare launtrica cu mult mai deplina decit o alta din afara, fiindca nemiscarea este de netagaduit, dinainte miscatoare a toate si cuprinde si miscarea in nemiscarea ei“. Si aceasta pentru ca „in limba visului exista doar substantive, pe cind verbele nu au toate timpurile ca in realitate“ (p. 11).

Pentru Leandru, moartea este dezbarata de vis si substantive; moartea este impanata cu verbe, caci „a muri inseamna a inceta sa mai fii fiul cuiva. Abia atunci si doar astfel“ (p. 27).

Si totusi, exista o subtila apropiere intre moartea-vis a