Să presupunem că nu ai paşaport şi vrei să-ţi faci.

Pe lângă acte originale, copii legalizate, chitanţe, taxe şi ce-ţi mai trebuie la dosar trebuie neapărat să n-ai probleme cu inima, cu stomacul, să n-ai probleme respiratorii, cu vezica, să fii de preferinţă tânăr sau măcar în putere, să n-ai slujbă full-time sau vreun dead-line, copii acasă, bătrâni de întreţinut, câine de scos la plimbare, să ai un temperament calm, oriental sau nordic, şi o statură mai voinică, să fii absolut sigur că ai închis temeinic apa şi gazele şi ai dat de două ori cu cheia, să ai simţul umorului, al hazului de necaz şi al absurdului, să ai la tine gumă de mestecat, cărţi, reviste, integrame, un aparat radio portabil şi baterii de schimb sau un walkman cu căşti şi mai multe casete cu muzică ambientală, clasică sau cu zgomote din natură, jocuri pe telefonul mobil, un pulovăr de croşetat sau o idee care să te ţină ocupat şi concentrat mai mult timp, sandvişuri variate, o sticlă cu lapte, cafea columbiană (de preferinţă marca Juan Varez) sau ceai de tei, să ai o trusă de manichiură, cămaşă şi o pereche de şosete la schimb, să fii neapărat fumător şi tolerant cu basarabenii.

Să presupunem acum că ai supravieţuit cozilor în forma unui motiv textil tradiţional peruvian, nu te-ai intoxicat datorită combinaţiei emanaţiilor sudoripare a celor două sute de semeni încăpăţânaţi să-ţi fie cât mai alături în sala de 4/5 m, ai dibuit ghişeul prin cumuluşii fumului de ţigară, iar reţeaua celor două calculatoare pur şi simplu nu a căzut şi, în fine, ai depus dosarul. Dar să mai zicem că cele trei săptămâni necesare eliberării paşaportului reprezintă un termen prea lung, iar tu eşti forţat să obţii actul în două săptămâni. Atunci trebuie să mergi într-o audienţă la Comandant pentru a ţi se aproba urgentarea. În acest caz trebuie să te prezinţi în aceeaşi stradă Nicolae Iorga cam pe l