- Cultural - nr. 172 / 3 Septembrie, 2003 "Cu Peer Gynt ruda poti oricand sa fii - suna una din sentintele poemului dramatic al lui Ibsen. Intr-adevar, Peer cel Mare poate fi considerat un model al omului in genere, in orice caz, unul al omului modern. Caci el este vesnic contradictoriu si derutant, facut din "petice" si "carpeli"; nu e un exemplar pur-sange, ci o "corcitura", precum Sfinxul, emblema lui. N-are forma, fiindca e facut numai din bucati de forme, ca si cioburile de vase diferite ce nu pot fi imbucate: "Franturi si cioburi dintr-al vietii clocot, cum sa le-mbini, lipindu-le pe toate?". La capat de existenta, fortat de imprejurari, Peer Gynt isi face bilantul vietii in acea faimoasa scena burlesc-hamletiana in care, luand o ceapa, ii rupe, una cate una, foile ce reprezinta etapele revolute ale biografiei sale aventuroase. Caci, rand pe rand, a fost de toate: taran, troll, turc, profet, om de afaceri, vanator, erudit, coureur, cautator de aur, traficant de carne vie, cetatean al lumii, misionar, armator, chiar si al nebunilor "mare-mparat". Din toate cate putin, un adevarat "autodidact" al vietii, cum singur spune: "Am adunat ce-am nimerit, de ici, de colo, pas cu pas". Smulgand, una dupa alta, "camasile de foi" ale cepei, el nu gaseste, uimit, nimica dincolo de ele: "Nu are-un miez, un sambure-n mijloc?". Constata, totodata, ca-i asemeni unui "ou umplut cu aer". Reapare aici alternativa goetheana a omului: esti miez sau coaja? Desfacerea analitica a acestei alternative a facut-o Georg Lukacs, care, de altfel, a fost de-a dreptul obsedat de figura lui Peer. Eroul ibsenian nu poseda acel "caracter de miez", care se incheaga din relatiile substantiale ale omului cu lumea, la capatul aventurii sale existentiale, Peer e doar o "suma de coji", o gramajoara de invelisuri goale, caci contactul lui cu realitatea a fost superficial, inautentic si mimat, el mulandu