„A început într-o dimineaţă senină...”

Nr. 22, iulie 2003, al revistei ARGEŞ e de speriat. Publicaţia piteşteană cu bun renume în anii ’70, mai ales pe vremea suplimentului Biblioteca Argeş, îngrijit de Gh. Tomozei, a ajuns acum, în seria nouă de sub directoratul lui Mihail Diaconescu (an III), organul unei grupări intitulate Argeş. Tradiţie şi spiritualitate ce „îşi propune să continue în condiţii istorice noi orientările doctrinare promovate de «Semănătorul» şi «Gîndirea»”. Orientări desuete încă din 1920! Protocronist pînă în pînzele albe, specialist în literatura dacă (!), autor al unui tom intitulat Istoria literaturii daco-romane, directorul de azi al „Argeşului”, aprig promotor al autohtonismului, tradiţionalismului, spiritualismului ortodox şi localismului, ocupă, din cele 24 de pagini ale numărului din iulie, şapte: trei ca autor al unui delir retrograd, Erorile şi balivernele lui Eugen Lovinescu, şi patru ca subiect al unei exegeze elogioase semnate de un universitar şters, Valeriu Filimon, de care probabil n-aţi auzit, fiindcă nici nu aveaţi de ce (doar foştii studenţi de la filologia bucureşteană poate mai păstrează amintirea unor seminarii soporifice). Doctrinarul semănătoristo-gîndirist de la începutul secolului XXI ţine să-şi facă publică idiosincrazia faţă de E. Lovinescu şi începe cu o anamneză a bolii: „Un scriitor a cărui operă îmi provoacă doar o reacţie de categorică respingere este Eugen Lovinescu. Reacţia mea de respingere totală a cărţilor şi ideilor lui Eugen Lovinescu a început cu mulţi ani în urmă, într-o vacanţă de vară la Vultureşti, cînd am lecturat (s. n.) romanele sale Mite şi Bălăuca. Lectura celor două romane lovinesciene a început într-o dimineaţă senină, nespus de frumoasă...” (de remarcat: Mihail Diaconescu nu citeşte, ca tot omul. El lecturează sau efectuează lecturi!). l După ce ne pune la curent de cînd i se trage „i