Cu mintea bălmăjind spre un spaţiu spiritual cât de cât demn, stăteam cu prietenul meu, psihologul Haralampy, în faţa televizorului şi, printre şuvoaiele de transpiraţie, încercam să legăm o discuţie. Bineînţeles că ne bălăceam într-o logică absolut compromiţătoare pentru sănătoasa noastră origine daco-romană şi tradiţionala isteţime a poporului român. Era seară, escadrilele de ţânţari atacau în picaj, câinii târlei din spatele blocului erau repartizaţi pe alei, scări şi balcoane şi, normal, nici unul nu era mulţumit, astfel că se încinsese o dispută sub formă de lătrături de parcă ar fi început o nouă împroprietărire post-decembristă. Dinspre micul ecran se revărsau spre noi ritmurile unei muzici hodorogite care completau peisajul acustic în mod ideal. Şi, deodată, un Jolly-Joker cu nişte flenduri în loc de pantaloni, zice cu voce de Alla Pugaciova proiectându-şi spre eternitate celebrul Arlekino:
– Şi-acum, regina muzicii uşoare! Dacă aveţi întrebări, trimiteţi-le prin SMS...
Aghiuţă, care este un insomniac, mă împinsese să deschid televizorul!
Îl văd pe prietenul Haralampy că sare în picioare, roşu ca un crevete de pe Animal Planet şi urlă la mine:
– Ai văzut, bade? Nu ţi-am ceterat eu că suntem regat? Nici acum nu crezi? Colcăie ţara de regi şi tu mă bolunzeşti de cap că suntem republică. Nu suntem! E plină patria de regi ca..., ca... Uite, că nu găsesc nici o comparaţie, că m-ai enervat, domnule! Alaltăseară l-ai văzut pe regele hip-ului? Văzut! Aseară n-am văzut-o împreună pe regina hop-ului? Săptămâna trecută nu i-am văzut pe regii rep-ului şi rap-ului? Ce să mai zic de folclor unde densitatea monarhilor pe emisiune o face să se bâlbâie pe însăşi Mărioara Murărescu care, orişicâtuşi... La fotbal, avem rege? Avem! La gimnastică, avem regină? Avem! Sau Burebista... Ce-a fost Burebista, bade? Brigadier silvic? Dirig
