- Social - nr. 173 / 4 Septembrie, 2003 "Sa fim atenti mai ales la concesii, la generozitati, la latura lor negativa. Sa fim atenti la asa-numitele autonomii, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decat necesitati practice sau rationale, pot fi doar cuiul lui Pepelea din care sa se faca o obstructie, sa se submineze unitatea de stat." David PRODAN, Memorii Scurta istorie despre terorismul de stat si generali teroristi Declansata de cercurile maso nice si cluburile revolutionare impotriva Sfintei Aliante (Uniunea europeana a anilor 1815-1853, o uniune a suveranilor impotriva popoarelor), Revolutia de la 1848 a inceput, practic, la 22 februarie, la Paris. A trecut Alpii in Piemont, Toscana, Neapole si, la jumatatea lunii martie, a aprins Berlinul, Viena, Praga si Milano. Inscrisa in contextul general, ea a debutat in Ungaria, provincie a Imperiului Habsburgic, la 15 martie 1848 _ la Bratislava, capitala Slovaciei inclusa de Habsburgi in respectiva provincie _ si la Pesta, imbracand de la inceput un caracter aparte. Revolutionarii "unguri", "europeni" ca intotdeauna, condusi de slovacul Kossuth si sarbo-croatul Petöfi, nu urmareau detronarea Imparatului, ci constituirea unei Ungarii care nu existase niciodata _ a Sfantului Stefan, care sa se autoguverneze in cadrul Imperiului, reformele modernizatoare, gen: stergerea iobagiei, fiind menite sa-i asigure consistenta si un plus de soldati. Curtea vieneza a acceptat Ungaria, ca entitate statala, la 11 aprilie 1848, aceasta fiind condusa, cu puteri discretionare, din 11 iulie, de Lajos Kossuth. Impotriva Ungariei renascute s-au ridicat la lupta sarbo-croato-slovenii, condusi de banul Jellacic _ care milita pentru crearea unui "regat triunitar" al sarbilor, croatilor si slovenilor ca "fii ai aceluiasi neam" _ si romanii din Banat, Partium si Transilvania, primele incluse treptat de Habsburgi in provin