În fiecare dimineaţă mă uit (alături de Luca cel de 7 ani) la Fox Kids. Cel mai des la Copiii de la 402, mai ales acum, cînd e maratonul (mai multe episoade odată, timp de vreo oră jumătate). Nu e un desen obişnuit, în sensul că nici una din întîmplările copiilor nu e convenţională. Şi că aproape nici unul dintre personaje nu e pozitiv, eroii-copii împărtăşind din viciile adulţilor. Nu lipsesc ironia şi umorul de bună calitate. Ele salvează, de fapt, desenul, deşi uneori se transformă de-a dreptul în sarcasm. Probabil aici e problema serialului: nevoia, cu orice preţ, de haz, depăşeşte, de multe ori, şi chiar ignoră morala, de dragul distracţiei. Filozofia creatorilor serialului este că personajele aproape fără urmă de speranţă de îndreptare sînt cele mai nostime. Aşa şi este, scenariile episoadelor sînt întotdeauna impecabile şi replicile foarte reuşite, dar imaginea generală este a unor copii groteşti. Nu ştiu cum percep adevăraţii telespectatori - cei între 4 şi 14 ani - desenul, dar cert e că îşi pot extrage de acolo cu greu niscaiva modele pozitive. În schimb, se pot distra de minune şi, ca să înţelegem mai bine de ce, vom da cîteva exemple. Există, în serial, vreo 6 personaje principale, caractere distinct structurate şi fidele trăsăturilor iniţiale. E Nancy, un personaj la prima vedere simpatic: o fată populară, care învaţă bine. Dar, de fapt, e mînată de ambiţii deşarte şi manipulată de teoriile la modă. Sînt, deja, celebre episoadele în care Nancy le împărtăşeşte tuturor avantajele Feng-Shui sau ale hranei naturiste. Interesant este că ceilalţi o cred, şi devine un adevărat lider de opinie, distribuitor de ideologii. Nancy nu se dă înapoi de la a minţi cu uşurinţă şi imaginaţie, pentru a-şi susţine cauzele. Seamănă cu un politician în campanie electorală. O mai salvează doar admiraţia ei necondiţionată pentru Penny, eleva model a clasei, căreia îi fa