Fără mari dependenţe M-a ferit Cel de sus de patimile cele rele: alcool, ţigări, droguri. Vor mai fi fiind şi altele, însă lista o fac gîndindu-mă la dependenţele pentru care există medicamente, tratamente, clinici speciale. Pe lîngă Divinitate, au mai contribuit la protecţia mea - fireşte - familia şi mediile în general "sănătoase" în care m-am mişcat pînă cînd am dat de... boema artistică! Poet şi critic aspirant, mă alcoolizam şi eu către sfîrşitul studenţiei, împreună cu cenacliştii "de Luni" şi cu alţii, moderat, în serile şi nopţile lungi de discuţii pasionate despre literatură şi viaţă. Apoi am făcut - "la timp"! - o hepatită, cînd tocmai terminasem facultatea, aşa că am fost obligat să evit băuturile. Pînă să revin la normal, am apucat să văd printre geniile mari şi mici care populau cultura română destule exemple de beţie promiscuă încît să nu mai păstrez nici un strop de înţelegere pentru "boemă", pentru percepţiile "profunde" stimulate de vin sau de vodcă. Nu uit rolul jucat de "experienţele limită", de alcool, de halucinogene în anumite momente din istoria culturii, pentru explorarea de noi teritorii psihice, imaginare, retorice, în cazuri precum cele ale simboliştilor, ale unora dintre avangardişti sau al generaţiei beat; dar prelungirea la unii artişti ai zilelor noastre a manifestaţiunilor bahice - sau a altor forme de marcare exterioară a "excentricităţii", a "originalităţii", a "insurgenţei" - ţine de inerţie, de anacronism, de incapacitatea asumării unor moduri mai complexe de comportament cultural, a unor strategii de acţiune artistică mai sofisticate, a combinaţiilor de creativitate "frustă" şi gîndire teoretică tipice pentru postmodernitate. Cît priveşte fumatul, mi-am dat seama la un moment dat că-l evitasem datorită şocului resimţit cînd bunicul meu matern, mare consumator de tutun, a murit din cauza insuficienţei respiratorii. Fusese un