- Istoric - nr. 174 / 5 Septembrie, 2003 "Sa fim atenti mai ales la concesii, la generozitati, la latura lor negativa. Sa fim atenti la asa-numitele autonomii, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decat necesitati practice sau rationale, pot fi doar cuiul lui Pepelea din care sa se faca o obstructie, sa se submineze unitatea de stat." In perioada 3/15 - 5/17 martie 1848, romanii din provinciile ocupate si-au exprimat pozitia fata de pretentiile unguresti, cerand drepturi nationale in cadrul a trei mari adunari: aceea de la Blaj, care a promovat PETITIUNEA NATIONALA; cea de la Pesta, care a emis PETITIUNEA NEAMULUI ROMANESC DIN UNGARIA SI BANAT SI ADUNAREA DE LA LUGOJ, la care au fost invitati si revolutionari din Muntenia si Moldova. Hotararea poporului majoritar, exprimata pe Campia Libertatii de la Blaj (Noi vrem sa ne unim cu tara!), a fost insa contracarata de minoritatea ungureasca, prin proclamarea unilaterala a unirii cu Ungaria, la 17/29 mai 1848 (Dieta de la Cluj), sanctionata, in plina revolutie ungara, de imparatul Ferdinand I (1835-1848), din considerente politice, la 29 mai/10 iunie. In replica, acuzand Ungaria lui Kossuth de terorism, la 18/30 mai 1848, in articolul Terorismul strain in Moldo-Romania, George Baritiu a explicat pozitia romanilor: "SOARTA NATIUNII SE VA HOTARI LA BUCURESTI SI LA IASI, IAR NU LA CLUJ, NICI LA BLAJ, NICI LA BUDA". Desfasurata tot la Blaj, in perioada 2/14 -16/28 septembrie 1848, cea de-a treia mare adunare nationala a romanilor a decis: rezistenta armata impotriva Ungariei - care a fost proclamata dusman - si alianta antiungara cu noul imparat, Franz Joseph (1848-1916), prin Memoriul poporului roman din Transilvania. 60.000 de tarani inarmati au votat numirea lui Avram Iancu, Axente Sever si Ioan Brad, comandanti ai Armatei romane, care ascultau de o autoritate de stat romaneasca - Consiliul Na