convorbire cu Liviu Tudor SAMUILĂ, realizator de televiziune Ştiţi de ce l-am ales pe Liviu Tudor Samuilă? Fiindcă îl cunosc. Şi mi se pare că e tot ceea ce-şi poate dori un om: realizator de televiziune, colecţionar de artă, pasionat de muzică simfonică şi de operă, familist, pescar, stăpîn de cîine şi deţinător al unei eterne Dacii. Niciodată nu l-am cunoscut într-atît încît să-l descos despre fiecare amănunt, aşa că Liviu Tudor Samuilă mă priveşte personal.

De unde aveţi peştele ăla care cîntă: "We are the champions!" şi dă din cap şi coadă? De ziua mea, un prieten de patimă, pescar ca şi mine în timpul liber, mi l-a dăruit şi credeam că e un peşte kitchos, dar cînd am văzut ce se întîmplă cînd apeşi pe butonul ăla roşu, mi-a plăcut tare, fiindcă te duci de foarte multe ori la pescuit cu gîndul să vii cu un peşte şi vii cum ai plecat. Acasă, cînd păţeşti de astea, apeşi pe buton şi zici că asta-i soarta. Oricum, eu i-am adus îmbunătăţiri, i-am înfipt un ac de pescuit în buză. Cum se împacă peştele ăsta cu operele de artă de pe pereţi? Domle, în decorul în care are loc acest dialog, se împletesc cîteva pasiuni fără de care oamenii ar fi destul de monocorzi, neinteresanţi, asta nu înseamnă că sînt eu un tip interesant, dar cred că nu ai putea exista făcînd o meserie doar, angrenîndu-te exclusiv în ea, fără să te bucuri de arta pe care o moşteneşti în varii momente ale vieţii şi cu care te duci pînă pleci din ea. Pe rînd au apărut fel şi fel de minuni în viaţa mea. Minuni la propriu, fiindcă n-aş putea să trăiesc fără să ascult muzică, fără să-mi admir rodul unei pasiuni pentru culoare. Sînt colecţionar de artă şi tablourile sînt prietenii mei pe care-i admir de dimineaţă pînă seară, cînd beau o bere, o cafea sau o ţuică. Fiecare din tablouri reprezintă o poveste. Tablourile acestea sînt în mic o biografie a unei personalităţi din lumea plasticii. De und