Germania are nevoie de o formă de protecţie a oamenilor de ştiinţă: cei din domeniul ştiinţelor naturii şi inginerii sînt pe cale de dispariţie. În doar cîteva zeci de ani, ultimele exemplare din specia lor vor putea fi admirate în muzee sau în parcurile de agrement. Atunci Germania va fi fiind deja un peisaj înfloritor din care cercetătorii, tehnicienii şi industria vor fi dispărut. Această viziune se bazează pe cifrele care arată interesul extrem de scăzut pentru ştiinţele naturii şi domeniul ingineriei: în 1991, 10.000 de absolvenţi de liceu voiau să studieze în continuare Fizica, şapte ani mai tîrziu numai 5.000. Anul acesta vor promova 1.100 de studenţi Chimia - cu un sfert mai puţin decît în 2002. În trei ani nu vor mai fi decît 750. Nici la Politehnică lucrurile nu stau tocmai bine: numărul studenţilor va scădea în următorii ani cu 12.000 pînă la 14.000. Conform unui studiu al OECD din anul 2000, din 100.000 de angajaţi doar 1040 sînt absolvenţi de ştiinţe naturale, matematică şi informatică. Media ţărilor din OECD este de 1.500. În Franţa şi Japonia sînt peste 5.000. Dacă ne amintim de studiul PISA care a arătat cît de precare sînt cunoştinţele de matematică şi ştiinţe naturale ale elevilor germani, devine limpede că viitorul Germaniei e îndoielnic.

Goethe - o catastrofă pentru educaţia din Germania? Se vorbeşte din ce în ce mai des despre neîncrederea în ştiinţă şi respingerea tehnicii atunci cînd sînt căutate motivele interesului scăzut pentru domenii ca ştiinţa ingineriei şi ştiinţele naturii. Este uimitor însă că această dezbatere revine la voci de la sfîrşitul secolului al XIX-lea care erau de acord că Germania era recunoscută ca fiind lider mondial al ştiinţei: prin 1882 psihologul Emil Du Bois-Reymond, într-o discuţie purtată în cadrul rectoratului berlinez sub titlul preţios "Goethe pentru totdeauna" a subliniat întîietatea exponenţilor