Articolul lui Andrei Pleşu "Vigilenţa resentimentară" (nr. 541) Mărturisesc, cred că ar fi fost cu mult mai interesant dacă articolul nefericit al lui Cristian Moraru ar fi apărut înainte ca Dilema să acorde un număr Solidarităţii intelectuale. Pentru că acest caz, aşa cum s-a întîmplat şi în primăvara anului trecut cu Omul recent, scoate la iveală felul găunos de a ne solidariza în mod forţat în jurul unor mituri. Nu este oarecum bizar că oricine se exprimă împotriva opiniilor lui Horia-Roman Patapievici este imediat clasat drept "superficial", "de rea credinţă", "suspect", "frustrat", "comunist", "ideolog", "activist" etc.? Faţă de acest oareşcine, sîntem pe loc dispuşi să ne declinăm competenţele psihologice, psihanalitice, epistemologice, istorice, medicale chiar în unele cazuri, şi să ne asigurăm că, orice spune, altul e adevărul. Din păcate, articolul domnului Andrei Pleşu nu face abatere de la această habitudine îndelung practicată. Spun din păcate pentru că domnul Pleşu ne obişnuise cu strălucitoare nuanţări pe care spiritul său le-a transmis şi spiritului revistei fondate. Dar, în acest articol menit să pună la punct rătăcirile unora dintre cei care îl defăimează pe H.-R. Patapievici, domnul Pleşu nu face nimic altceva decît ceea ce au făcut autori cum este Gabriel Andreescu în privinţa autorului Omului recent. (Ne amintim de grotescul "linşaj" la care a fost supus Patapievici, plecînd de la pretextele oferite de ultima sa carte.) Aproape nici un rînd despre cartea ca atare, ci doar injurii la adresa autorului ei. Cu toţii declarăm că ne dorim, pentru cultura română, dialoguri de idei veritabile, practicate de multe decenii în alte culturi, şi nu discursul resentimentar adresat persoanei care îşi exprimă opiniile. Cu toate astea, din "comunişti", "ideologi", "activişti" şi, mai nou, observ cu surprindere, "acri", "plicticoşi", "lipsiţi de strălucire"