Trebuie să recunosc că îl urăsc! Am ajuns să deschid cu grijă Academia Caţavencu şi să închid televizorul de cîte ori se apropie publicitatea de frică să nu-i văd mutra de ţoapă parvenită. Îl cunoaşteţi şi dumneavoastră, fără îndoială: este tipul acela care îi (ne) "joacă doar din tastatură". Stă pe plajă, îşi soarbe răcoritoarea şi, cînd două tanga neascunzînd nimic din două trupuri superbe îi trec prin faţă, ce-i trece lui prin cap? Să-i mai "joace" o dată pe proştii ăia de la serviciu, trimiţînd al nu ştiu cîtelea mesaj inutil. Eunucul pervers de lîngă el se uită peste umăr şi juisează prin delegaţie. Ironia - sau paradoxurile - de piaţă ale României au făcut ca, în numărul din B-24-FUN în care pe pagina din dreapta se lansa cu mult entuziasm campania "Salvaţi Vama Veche", de pe pagina din dreapta privea personajul cu pricina, zîmbind sarcastic: Ce să faceţi, băi? Păi, vă joc numai din tastatură! Şi toată această mîrlănie e destinată să mă convingă să beneficiez de avantajele tehnicii Zapp. Sau poate că nu mi-e destinată mie, care, ce să-i fac, mă identific mai degrabă cu nenorocitul ăla care primeşte zeci de mesaje inutile decît cu Micul Gatsby de mahala. Dar, atunci, cui? Dacă există publicitate, atunci înseamnă că există şi un "target group". Judecînd după mesaj, ar rezulta că, pe de o parte, acest spot publicitar îi are în vedere pe toţi cei care nu visează decît să-i "joace" pe semenii lor, iar pe de altă parte, că aceştia constituie un segment semnificativ publicitar al populaţiei ţării. Ceea ce,

judecînd şi după alte publicităţi, pare a fi cît se poate de probabil. Există deci - şi se promovează - o dezirabilitate socială a parvenitului electronic, un soi de hedonist pervers care nu visează să se joace, ci să-i "joace" pe alţii, pe cît mai mulţi, pe toţi! Acestora li se adresează Zapp. Tehnica pe care o promovează nu se prezintă astfel doar ca