Lisa A. Dacă ar exista o meserie ideală pentru ea, aceasta s-ar numi: "personal buyer". De altfel, a auzit prin filmele americane cum că aşa ceva chiar există. Dar la noi, la noi cine să îţi dea bani, o dată ca să-i faci cumpărături, şi, încă o dată, pentru că i le faci? Sau mai există magazinele virtuale pe care nu le înţelege, sau şi emisiunile de tele-shopping... moartea pasiunii, zău, se duce orice satisfacţie. Pentru că nimic nu se compară cu umblatul de dimineaţa pînă seara prin oraş, intratul în magazine, probatul de diverse... chit că nu cumperi nimic şi chit că-ţi pui vînzătoarele în cap. Dar goana aia febrilă după cumpărături... zilele aniversare şi sărbătorile i se par un adevărat festin. Nu numai că nu-şi mai vede capul de treabă, dar are şi bani şi motiv serios de cheltuială. Pentru că aşa, îmi spune ca o confesiune, că ne cunoaştem de mult, dacă iese şi îşi cumpără ceva "aiurea" (aiurea însemnînd "fără pretext", pentru că, de altminteri, ea nu cumpără nimic aiurea, totul fiind îndelung probat şi cercetat) are, chiar are, un anumit sentiment de vinovăţie. Ce magazine îi înving orice sentiment negativ de vinovăţie? Aţa o trage rău, cînd este la Mall, mai ales înspre Selena, un magazin de lenjerie, unde au atîtea lucruri faine, că, fizic, nu te poţi opune. La fel cum nu se poate împotrivi nici magazinelor de decoraţiuni interioare. Chiar săptămîna trecută şi-a luat nişte... un fel de... le-ar spune Ciucuri. Cu toate că nu erau Ciucuri, erau aşa ca nişte păpădii, sau, mai bine zis, ca nişte bulgări viu coloraţi pe nişte tije. Nişte prostioare, dar i-au înveselit colţul camerei. Nu se poate abţine, cînd vede ceva simpatic, care îi face cu ochiul. Din cauza asta îşi tot bombardează prietenii, ba chiar şi pe oamenii pe care de-abia îi cunoaşte, cu o sumedenie de cadouri. Dacă prinde o cît de mică dorinţă a cuiva de a avea ceva, hop, dacă găseşte (ş