- variaţiuni pe tema dată - Depind de mama. Stau de cînd mă ştiu cu ai mei, acum doar cu mama. Nu ştiu cum e să fii singură la casa ta. Nu cunosc independenţa, ci doar dependenţa din acest punct de vedere. O dependenţă maternă tandră şi eficientă, convenabilă de cele mai multe ori, contradictorie uneori în raport cu educarea unui pre-adolescent de către mamă şi bunică în acelaşi timp şi inconfortabilă alteori, atunci cînd se aruncă de către unii ce nu trebuie aruncat dintr-o bucătărie sau atunci cînd stările tuturor trebuie aduse la un numitor comun, lucru practic imposibil. Nu mai depind de prieteni. Prieteniile de pînă în '89 mi-au creat dependenţe afective. Aveam nevoie să îi văd, aveam nevoie de revelioanele regizate împreună, aşteptam zilele de naştere ca pe ceva special. '89 mi-a împrăştiat prietenii, mi i-a schimbat, pe ei şi pe mine, lăsîndu-mă independentă de ei. Mi-a luat mult timp să mă vindec de asemenea dependenţe şi nici acum nu înţeleg exact de ce ne-am lăsat vindecaţi cu toţii, după 89, de "întîlnitul de dragul întîlnitului", "de văzutul de dragul văzutului", de "trăncănitul de dragul trăncănitului". Nea Nelu depinde de Bianca. Vecinul, nea Nelu de la subsolul blocului, e dependent de maşina mea parcată în faţa geamului lui. O spală tot timpul, o curăţă de frunze şi o lustruieşte. Sigur, uneori îi mai dau şi bani, cu teamă să nu îi cheltuie pe băutură. Dar el este dependent de Bianca (maşina mea) dincolo de nevoile pecuniare. De cîte ori vin cu maşina acasă, nea Nelu ne aşteaptă cu zîmbetul pe buze. Bianca mea e şi a lui, îi dă un sens, un rost, o preocupare. Florile depind de mama. Mama, văduvă, nu vrea să vină cu noi în concedii pe motiv că nu are cine să ude florile, cine să dea de mîncare papagalului, broaştei ţestoase şi cobaiului cu care ne-am procopsit în timp. Florile şi animalele sînt dependente de ea, dar în aceeaşi măsură mama mea,