În Cişmigiu, ai senzaţia că oamenii care stau pe bănci au ieşit din timp. Sau, măcar, că trăiesc într-un timp paralel, mai puţin grăbit, în care lucrurile au mai mare importanţă. "Tabieturi? Dependenţe? Nu am timp de aşa ceva. Acum lucrez la o invenţie", ne spune un domn de vîrstă medie spre a treia din Cişmigiu, care scrie de zor ceva pe o foaie de hîrtie. Aşa aflăm că, de fapt, e dependent de invenţii. Aeronautice. "Invenţia se referă la catastrofele aviatice din întreaga lume, prin explozia aeronavelor în aer. E un sistem de control. Sînt în colaborare cu Casa Albă, cu George W. Bush. Vreţi să vă dovedesc? Am la mine toate alea. De fapt, corespondez cu tatăl lui din 1995." Interlocutorul nostru este pensionar, fost angajat al Ministerului Justiţiei. "Nu vreau să vorbesc. Sînt foarte supărat. Pe toţi. Pe ce se-ntîmplă la noi în ţară, în Bucureşti", ne declară un alt domn, situat cu un scaun mai încolo decît cel cu invenţiile. "Nu sînt apt de nimica. Sînt pensionar, dar vai de pensia mea, nici pînă azi n-am primit-o." Şi, pe acelaşi tipic cu Inventatorul, Pensionarul scoate un dosar, cu o petiţie veche de vreo 6 ani, şi aprobată, de mărire a pensiei (prin luarea în considerare a unei perioade de muncă omise iniţial), pe care mi-o arată. Se pare că cimigiştii sînt dependenţi de dovezi scrise. Următorul interlocutor, de fapt următorul cuplu de interlocutori, un domn şi o doamnă între două vîrste, par a fi primii ce au înţeles întrebarea (ce dependenţe, tabieturi aveţi): "Cafeaua şi ţigara. Fierbem întîi apa, cu zahărul. După ce dă-n clocot, o dăm jos de pe reşou, şi o lăsăm să pătrundă. Cu o farfurie pe deasupra. În momentul în care farfuria s-a aburit, atunci cafeaua-i gata. Apoi, se mai pune un praf de sare. Şi 2-3 picături de apă rece, ca să se lase zaţul. Toate astea le-am învăţat de la un armean". Aflăm că, fără ţigară, cafeaua parcă nu merge: "Ţigările l