În 1951, cînd a solicitat azil politic în Franţa, Czeslaw Milosz nu mai era chiar un necunoscut; atît în ţările unde trăise pînă atunci, Lituania şi Polonia, cît şi în străinătate. Născut într-o ţară baltică, la Szetejnie, în 1911, a absolvit gimnaziul "Zygmunt August" şi Facultatea de Drept la Wilno. A publicat primele versuri într-o revistă studenţească, Alma Mater Wilnensis, în 1930, încă din timpul studiilor fiind cooptat în redacţia lunarului Zagary, periodic artistic şi social cu orientare de stînga. În 1933, a debutat editorial cu placheta Poem despr e timpul încremenit, încununată în 1934 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Wilno. Anii ocupaţiei germane îi petrece la Varşovia, unde se stabilise în 1937, împărţindu-şi eforturile între activităţi cultural-conspirative şi creaţia literară. Culegerile din acest răstimp, Trei ierni (1936) şi Salvarea (1945), adună versurile concepute în prima vîrstă poetică, înfibrată de idei catastrofiste. În 1945, intră în diplomaţie, funcţionînd pe rînd la consulatul şi ambasadele polone de la New York, Washington şi Paris, ca ataşat sau consilier cultural, pînă în 1951. Deceniul petrecut în "oraşul lumină" a însemnat începutul unui zbucium intens dramatic care-i va marca activitatea de creaţie pentru tot restul vieţii. Fiindcă opţiunea pentru "lumea liberă" a fost recepţionată, cel puţin în primul moment, cu suspiciune şi acuzaţii grave de mulţi intelectuali din ţară şi din străinătate. Colegii de breaslă din Polonia i-au reproşat cu brutalitate imoralitatea profesională şi trădarea de patrie, iar cei din emigraţia pariziană şi londoneză s-au arătat neîncrezători în sinceritatea renunţării lui. Iată de ce intervenţiile publicistice frecvente (în revista Kultura), eseurile (Gîndirea captivă, 1953; Europa natală, 1958), poeziile (Lumina zilei, 1953; Tratat poetic, 1957) şi romanele (Cucerirea puterii, 1953; Valea Issei, 1