- Editorial - nr. 175 / 6 Septembrie, 2003 Pe data de 1 septembrie incepe noul an agricol, anotimp binecuvantat, cand semanatorul isi pregateste tarina sa primeasca samanta pentru o noua recolta. Pentru aceasta toamna, cu o productie agricola diminuata drastic de capriciile vremii, ministrul agriculturii, parintele Ilie Sarbu, in loc sa elaboreze o strategie a culturii graului, capabila sa salveze tara de la foamete, se tine de povesti, conferinte, inaugurari de firme, declaratii politice etc. Avem nevoie de o asemenea strategie, fiindca aceasta cultura a fost si va ramane pentru romani o sursa sigura de venituri, prin faptul ca, dintre toate plantele de cultura, boabele de grau sunt cele mai importante pentru hrana omului, prin continutul ridicat de hidrati de carbon si substante proteice; se pot pastra timp indelungat. Pe vremuri, aveam in depozitele rezervei de stat din Dumbravioara si Sarateni, grau de 7-8 ani, cu indici de panificatie foarte buni. Cultura graului se poate face usor, complet mecanizat, fiind pretabila in cele mai diferite zone climaterice, de la malul marii pana la altitudini de 4.000 de metri, in Peru. Graul este una din cele mai vechi plante de cultura, leaganul de origine aflandu-se in Asia Centrala si de sud vest, Asia Mica, bazinul mediteranean si Etiopia. In Romania se cultiva din cele mai vechi timpuri, fiind considerat principala bogatie a tarii. Din nefericire, dupa "revolutie", guvernantii au neglijat aceasta cultura, astfel ca, din exportatori, am ajuns in situatia rusinoasa de a importa cantitati masive de grau pentru painea noastra cea de toate zilele. Sa luam in discutie numai situatia din judetul Mures, judet de unde, pe vremuri, se exportau anual circa 60.000 de tone de grau. Potrivit Anuarului statistic, in 1989, judetul detinea o suprafata de 220.000 ha cu teren arabil, din care erau cultivate cu grau plus secara 59.000