Catastrofa! Asa a sunat ultima horcaiala scoasa de Nicu, ala care-n timpul caniculei invartea totul prin Proteve, chiar si limba stiristilor. Stransi langa nasalie, cu reportofoane, creioane si oglinjoare de cules aburii dintre buzele nepretuitului guru, discipolii sai au intrat in priza: ce zice? Ce-a comandat? Catastrofa? Dar n-au mai putut smulge nici o silaba in plus: nazuroasa ca o metresa, canicula se uita la ceas, batu din picior, apoi isi croi drum spre Nicu, il infasura strans intr-un cearsaf, sari pe pervaz cu mumia sub brat si disparu in vazduh. Catastrofaaa..., murmurara discipolii, repezindu-se la ferestre, dar nu mai vazura in zare decat ceva ca un norisor alb, care parea ca ranjeste la ei amenintator, umflandu-se si intinzandu-se cu repeziciune pe cer. Speriati si mai mult de asa grozavie, se repezira inapoi in birouri, caznindu-se sa proceseze ultima informatie: ce-o fi cu catastrofa aia comandata de Nicu? De unde s-o ia si, mai ales, unde s-o mai puna si pe-asta? Scenariul asta, fireste, e o fictiune. Dar cand mi s-a derulat prin fata, chiar eu as fi jurat ca-i aievea. Asta se-ntampla cu cateva zile-n urma. Curios sa aflu ce stiri ne aduce toamna, nimerisem pe postul cu pricina taman cand corespondentul ala firav din Constanta facea bilantul sezonului estival. Catastrofa - era titlul stirii, iar cuvantul s-a repetat de cateva ori, sa n-avem vreo indoiala. Curat plastografie, nu mi-a venit sa cred: pai copilandrul ala n-ar strivi nici o corola de minuni a lumii, nici o alga, nici un paianjen cu carapace - nici macar nu i-ar lua interviu, sa nu-l supere! Cum putea el strivi asa, dintr-o vorba si doua interviuri ciuntite, intreg litoralul, sa obtina o asa catastrofa? Nu m-am prins daca-i performanta lui, isprava celor care-au facut montajul sau ultima recomandare lasata, cu limba de moarte, de Nicu. Poate unii or fi dus-o mai rau, nu contest (nici eu nu