- Diverse - nr. 175 / 6 Septembrie, 2003 De aproape 40 de ani otetul de mere si-a castigat in intreaga lume binemeritata faima de remediu natural de exceptie. Daca pana atunci el era cunoscut doar de fermierii statului Vermont din nord-estul SUA, el poate fi gasit astazi nu doar in magazinele de profil naturist, dar si in orice magazin alimentar. Renumele otetului de mere se datoreaza in primul rand cercetarilor unui doctor de tara vermontez D.C. Jarvis. Jarvis a inceput prin a se mira de longevitatea activa a fermierilor, care munceau din greu, zilnic, pana la varsta de 80 de ani sau chiar mai mult. Aceasta vitalitate prelungita se datora, dupa opinia medicului american, unei diete sarace in proteine (fara prea multa carne, oua si grasimi) si bogate in carbohidrati (cu multe fructe si legume). In plus, vermontezii erau convinsi ca un rol insemnat il joaca si consumul regulat de otet de mere amestecat cu miere. Dupa cum se stie, otetul obisnuit se obtine prin fermentatia vinului, continand 3-9 la suta acid acetic. Se stie ca acest acid poate provoca la persoanele sensibile hepatita, colita ulceroasa si altele. Otetul alb distilat distruge globulele rosii, provoaca anemia. Tot el afecteaza procesele de digestie, incetinind asimilarea corecta a alimentelor. In schimb, otetul de mere contine un acid cu efect constructiv, generator de energie pentru organism. D.C. Jarvis considera ca otetul de mere este de folos in orice boala. Intre indicatiile cele mai insemnate ale otetului de mere se numara migrenele si in general durerile de cap, sinuzita, hipertensiunea arteriala si bolile reumatismale. Poate fi folosit in intoxicatiile alimentare, impotriva inflamatiilor rinichilor. Prin continutul mare de potasiu, otetul de mere se dovedeste foarte bun in calmarea sistemului nervos. In Scotia otetul de mere este folosit si in bolile varicoase. Reteta pentru obtin