O "schimbare la fata". S-a scris mult in ultima vreme despre "schimbarea la fata" a d-lui Ion Iliescu, presedintele Romaniei. Intr-adevar, din ianuarie 2001, dupa preluarea noului mandat prezidential, d-l Iliescu parea a-si croi o alta imagine decat cea cu care ne obisnuise dupa 1989. Comunistul "c...
O "schimbare la fata"
S-a scris mult in ultima vreme despre "schimbarea la fata" a d-lui Ion Iliescu, presedintele Romaniei. Intr-adevar, din ianuarie 2001, dupa preluarea noului mandat prezidential, d-l Iliescu parea a-si croi o alta imagine decat cea cu care ne obisnuise dupa 1989. Comunistul "cu fata umana", devenit - intre timp - un socialist "de bine", criticul "capitalismului salbatic", cel care accepta tranzitia doar la presiunile Occidentului, dar mereu cu un ochi "la rasarit", se transformase intr-un "intelept" care isi masura declaratiile, intr-un om care se resemnase sa accepte cursul Istoriei, ba chiar mai mult, care voia sa ramana in Istorie, indreptand multe din "erorile" comise de adeptii sai in gestionarea tarii. In primii doi ani ai ultimului sau mandat, romanii l-au auzit cu uimire, si apoi cu incantare, certandu-si partenerii politici implicati in afaceri oneroase, blocandu-l pana si pe prezumtivul sau succesor, d-l Adrian Nastase, prea grabit sa-i preia, impreuna cu "echipa" proprie (si ea suspectata - sau dovedita - de coruptie), mostenirea. D-l Iliescu a vorbit de un "capitalism de cumetrie", dovedind ca este bine informat in legatura cu ce se intampla in tara, unde "baronii" Psd-ului fac legea. Este drept insa ca presedintele nu si-a atacat niciodata prietenii, corupti dovediti, ca Nicolae Vacaroiu, Dan Iosif s.a., ba chiar a cautat sa le asigure o "retragere frumoasa", cum a fost cazul "adormitului in post" la Paris, Oliviu Gherman, sau al defunctului Dan Martian. In schimb, de la inaltimea Cotrocenilor, domnul presedinte a
