Un miracol adevarat: Rugaciunea. Un semn ceresc. Binecuvantat sa fie Domnul, ca si-a aratat in chip minunat indurarea fata de mine. M-a scos din groapa distrugerii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii. . Era in februarie 1993, cand m-am prezentat la Fundeni intr-...
Un miracol adevarat: Rugaciunea
Un semn ceresc
Binecuvantat sa fie Domnul, ca si-a aratat in chip minunat indurarea fata de mine. M-a scos din groapa distrugerii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii.
Era in februarie 1993, cand m-am prezentat la Fundeni intr-un stadiu avansat de cancer mamar. Cum m-a vazut, doctorul mi-a spus: "Maine te operam. Nici o zi de amanare". M-am speriat si am refuzat, am plecat acasa, cu promisiunea ca ma intorc foarte curand. La scoala ma asteptau 45 de copii in clasa intai, printre ei fiind si baiatul meu. Mi-am continuat serviciul, am tinut chiar si o lectie deschisa la comisie, iar dupa incheierea anului scolar am plecat acasa la parinti, unde ne petreceam de obicei vacantele. Operatia o amanam, nu constientizam pericolul care ma pastea. Durerile se inteteau, tumora crestea, ganglionii ma ardeau cumplit. M-am prezentat la operatie abia in luna octombrie. Mi-au facut mastectomie totala, iar rezultatul examenului histo-patologic era urmatorul: carcinom... grad histologic 3. Peste trei saptamani, eram externata cu trimitere pentru radioterapie si chimioterapie. Dupa operatie ma simteam mult mai bine, scapasem de o mare greutate, de dureri, ganglionii au fost extirpati. Dar greul abia incepea. In noiembrie, m-am prezentat la Oncologie, in Brasov, pentru a incepe tratamentul. Am facut prima doza de citostatice fara sa banuiesc ce ma astepta. Au urmat ore de chin groaznic, mi-au facut perfuzia la ora 17 la spital, dupa care am plecat acasa. Cum am intrat in casa a ince
