Povestea unui prieten drag:. Grivei. Il chema Grivei. Sau cel putin asa il stiam noi. L-am gasit in urma cu trei ani in curtea bisericii de pe dealul Voila din Campina. Era banuitor prima data, m-a mirosit cu cea mai mare seriozitate, s-a uitat in ochii mei si a inceput sa dea din coada. Ma accepta...
Povestea unui prieten drag:
Grivei
Il chema Grivei. Sau cel putin asa il stiam noi. L-am gasit in urma cu trei ani in curtea bisericii de pe dealul Voila din Campina. Era banuitor prima data, m-a mirosit cu cea mai mare seriozitate, s-a uitat in ochii mei si a inceput sa dea din coada. Ma acceptase! Femeia de la lumanari si apoi parintele Radu mi-au spus ca Grivei a fost acolo de cand a inceput sa se ridice biserica. Sa tot fi fost de atunci trei ani. El a pazit materialele de constructie, caramizile, si tot el ii pazea pe muncitori. Ca un sef de santier... Cand biserica a fost gata, cineva s-a gandit sa-i faca lui Grivei un cotet, mai ales ca iarna era foarte frig. I-a pus inauntru niste fan si o haina veche sa-i tina de cald. Grivei isi pazea biserica zi si noapte. Nimeni nu putea intra in curtea ei fara sa fie adulmecat de el. Daca nu-i placea de cineva, il latra...
Cand se mai plictisea la biserica, se ducea la poarta unei vecine si astepta. Nu latra, nu facea nici un zgomot. Privea atent in curte si astepta. Pana la urma, il zarea stapana casei si ii dadea ceva de mancare. Lua constiincios oferta, neuitand sa dea din coada, si pleca multumit spre casuta lui. Toata lumea care venea la biserica ii aducea cate ceva de mancare. Proviziile si le ingropa intr-un loc numai de el stiut... Asa ca de fiecare data cand mergeam la biserica, nu uitam sa-i fac un pachetel si lui Grivei. Si el stia. Stia ca vin si ii aduc ceva. Si ma simtea de departe. Bisericuta de la Voila este ridicata undeva pe deal, departe de mizeriile acestei lumi si
