- Cultural - nr. 176 / 9 Septembrie, 2003 E un truism respingerea ideii de provincie, dar si a provincialismului, sub stindardul valorii, dincolo de granite geografice si lingvistice. Tot la fel de usor e de respins si raportul tari mari/culturi mari si tari miciculturi mici. Cand spun tara, spun de fapt si limba si din nou putem intoarce pe toate fetele cum s-ar putea impune o literatura scrisa intr-o limba de mica circulatie, ce sanse asigura traducerea si pentru recunoasterea valorii dar si pentru inscrierea ei intr-un circuit cat mai de anvergura. Un alt truism cu vechime este cel care impune prioritatea recunoasterii nationale inaintea impunerii pe plan universal. Reducand raportul national/universal la raportul valoare locala /valoare nationala, nu e deloc usoara stabilirea parametrilor pentru "local", fara riscul de a cadea in ridicol. O valoare nationala nu mai are nevoie de recunoastere "locala". Intr-un elan al localismului creator, au fost impuse valori "locale", cu recunoastere "locala", dar nevalidate niciodata de autoritati nationale in materie. Ma refer in primul rand la literatura, dar discutia poate fi extinsa si la artele plastice, la muzica... Paradoxal, productia literara de dupa 1989, caci acesta e segmentatul de timp la care ma refer, a fost una sufocanta. Disparand cenzura ideologica, cenzura economica a fost razbita pana la urma, numai cine n-a vrut n-a putut sa-si tipareasca productiile literare. O astfel de supraproductie, insa, face anevoioasa si receptarea critica, judecata de valoare. O data, pentru ca circulatia cartii este una fara noma, fara nici un control. Tirajele sunt si ele, cel mai adesea, confidentiale, de cateva sute de exemplare, ramanand cel mult la nivelul circulatiei zonale. Se intampla, de multe ori, ca unele titluri sa nu ajunga nici in depozitele legale de carte, dincolo de imperativele legislatiei in vigoare.