Intoarcerea huliganului e – practic – prima carte noua scrisa de Norman Manea in exil. Cele citeva zeci de carti traduse in numeroase limbi, pe toate continentele, in ultimii 15 ani, de-a lungul fulminantei sale cariere internationale, au preluat aproape intotdeauna texte publicate pina in 1986, in tara, inainte de plecarea in Germania si apoi in America. Autorul a mai scris citeva nuvele, cum ar fi Trenciul (e adevarat, editata in citeva cazuri autonom – vezi Der Trenchcoat, aparuta in 1990 in Germania etc.), precum si o serie de eseuri care le-au completat in culegerile sale occidentale de gen pe cele retinute din Anii de ucenicie ai lui August Prostul (1979) sau din Pe contur (1984). De asemenea, a publicat in presa culturala romaneasca a ultimilor ani, mai intii in Apostrof-ul clujean, apoi in Familia oradeana, fragmente evocative, reconstituiri ale unor secvente de biografie si de viata literara din deceniile comunismului, prefigurind – poate – un volum de memorii pre-exil, cu unele portrete schitate din linii severe, mult mai putin „eroice“ decit spun legendele lumii noastre culturale carpato-danubiano-pontice…

Intr-o mare masura, Intoarcerea huliganului e si ea memorialistica, dar preluind putin sau deloc din amintitele fragmente evocatoare aparute in reviste. Retrospectiva e centrata asupra revenirii in tara, in primavara lui 1997, la aproape un deceniu de la plecarea pe care o crezuse atunci definitiva. Sint – insa – mai multe straturi temporale in carte, mai multe evocari alternate, intrepatrunse, suprapuse, plecarea din New York-ul adoptiv catre Bucurestiul parasit in 1986 producindu-se abia la pagina 235. Pina atunci, intr-o compozitie de tip romanesc, multistratificata, departe de liniaritatea de principiu a memorialisticii, autorul nostru descrie sau isi imagineaza spatii, scene, personaje din viata sa de ieri si de azi, intilnirea parintil