Nu sunteti un scriitor activ, in sensul ca faceti putina publicistica, iar grupaje din poeziile dv. apar in revistele culturale destul de rar. Motivati anume aceasta retinere si discretie?
Exista, cum se stie, un timp al trairii si un timp al marturisirii. In ultimii ani, prioritatea au avut-o pentru pentru mine muncile in care m-am angajat, cu un fel de sens al misiunii. Am continuat sa scriu si sa public, chiar daca destul de rar, cum spuneti. Scrisul ramane un efort singuratic si am o serie de proiecte in lucru, care-si cer timpul lor prielnic pentru a fi definitivate. Altfel, in masura in care si traducerea este o componenta a profesiei, am colaborat in toti acesti ani cu Adam J. Sorkin la realizarea unor versiuni din poezia mai multor colegi si am tradus un amplu volum din poezia lui Andrei Codrescu in romana - experienta deosebit de interesanta pentru mine.
Ca si Nora Iuga, sunteti destul de legata de spatiul german. In ce masura v-a influentat aceasta scrisul, viata?
Influenta culturii germane asupra culturii noastre e foarte interesanta si se pot da exemple ilustre in trecut si in contemporaneitate. Fiecare instanta e un caz aparte. In cazul meu, este vorba de o influenta profunda, determinata de un fapt biografic: m-am nascut intr-o zona germana a Ardealului, in Tara Barsei. La vremea copilariei mele, sasii inca mai existau aici, in zonele lor compacte, traditionale, vechi de opt secole. Erau vremuri grele, de dupa razboi, iar parintii mei, romani cu totul deschisi fata de valorile “celuilalt”, au organizat viata mea de copil astfel incat sa asimilez de foarte timpuriu aceasta cultura. Am vietuit astfel intr-o lume bilingva, sub semnul paradoxului de a fi copil intr-un foarte rau moment al tarii, instaurarea comunismului. Traiam intr-o zona de vis, aveam, de exemplu, ca teren de joaca o cetate din secolul XIII - dar intr-o lume supusa un
