Ion TANASESCU (coord.),

Conceptul de intentionalitate la Brentano: origini si interpretari.

Antologie

Selectia textelor si coordonare

terminologica: Ion Tanasescu,

Editura Paideia,

Bucuresti, 2002,

216 p., f.p.

Discutiile contemporane despre intentionalitate din fenomenologie, dar si din filozofia mintii, stiintele cognitiei, lingvistica sau metafizica se origineaza in opera lui Franz Brentano (1838-1917). Din acest motiv initiativa prezentarii locului clasic cu privire la intentionalitate, precum si a citorva studii despre intentionalitate, ni se pare laudabila.

Tema intentionalitatii apare in lucrarea lui Brentano Psihologia din punct de vedere empiric (1874), cartea a doua, capitolul 1, in legatura cu incercarea acestuia de a deosebi fenomenele psihice de cele fizice. In acest important capitol inclus in antologia de fata sint prezentate citeva trasaturi ale fenomenelor psihice: fenomenele psihice sint reprezentari sau se bazeaza pe reprezentari; sint lipsite de intindere; sint caracterizate prin inexistenta intentionala; sint obiecte exclusive ale perceptiei interne; au existenta reala (in plus fata de cea intentionala); au un pronuntat caracter de unitate.

Dintre aceste caracteristici, inexistenta intentionala a ridicat cele mai multe probleme de intelegere si interpretare.

Brentano sustine ca foloseste o expresie scolastica ce vrea sa spuna ca un fenomen psihic are o existenta intentionala, o existenta-in, asa cum scolasticii caracterizau aceste obiecte drept in-esse. Asadar, inexistenta de care este vorba aici nu se voia o non-existenta, ci o existenta de un alt fel, adica o existenta-in. De exemplu, atunci cind avem o dorinta, o credinta, o idee etc. avem si un obiect al dorintei, credintei, ideii etc.: dorim sa vina ploaia, credem ca planeta Marte ne va influenta int