Calin VLASIE
Neuronia/Neuronie
Traducere in franceza
de Jean-Louis Courriol,
Postfata de Gheorghe Craciun.
Editura Paralela 45,
Colectia bilingva de poezie „Gemini“, Pitesti, 2003, 158 p., f.p.
In timpul calatoriei mele din 2000 cu Literaturexpress, am participat la o dezbatere la Sankt-Petersburg. Tema: punerea in relatie a noilor tehnologii cu literatura. Prozatorul irlandez Mike McCormack a lansat atunci o provocare poetilor prezenti, spunind ca poezia pare a fi incapabila sa se adapteze noilor ere tehnologice. Am incercat sa-l contrazic, spunindu-i ca in poezia romaneasca exista autori care incearca sa se plieze pe oferta prezentului si, mai ales, a viitorului. Am si dat doua nume atunci: Romulus Bucur si Calin Vlasie. Primul e cunoscut prin incercarile de a introduce poezia in circuitul multimedia. De altfel, Bucur este si unul dintre autorii proiectului care ne-a reprezentat foarte bine la Bienala de anul acesta de la Venetia. Cu Calin Vlasie situatia e diferita. Poezia sa incearca sa ne apropie viitorul nu folosindu-se de noile tehnologii, ci incercind sa-i aproximeze esentele. A scruta viitorul este, astfel, una dintre dimensiunile esentiale ale acestui optzecist.
In excelenta postfata care insoteste editia bilingva (romana-franceza) a volumului antologic Neuronia, Gheorghe Craciun selecteaza una dintre ideile autorului, importanta pentru definirea poeziei lui Calin Vlasie: „Calitatea unui poet depinde de cantitatea viitorului pe care o poarta cu sine“.
Neuronia va concentra caracterul eminamente prospectiv al unei poezii profunde, dificile, purtind obsesia cautarii dincolo de realitate.
Paradoxal, unul dintre „motoarele“ ideilor optzecismului romanesc, Calin Vlasie este privit in ansamblul poeziei optzeciste ca un poet atipic. El nu e preocupat decit in mica masura de realita
