Viorel Hrebenciuc se astepta, odata ajuns la Bruxelles, sa fie coplesit de civilizatie si distinctie. Se astepta sa resimta socul civilizatiilor despre care a citit in cursul scurt. Sa fie marginalizat ca in cartea aia cu ciocnirea civilizatiilor. Sa nu i se spuna unde e sala de mese, ca sa nu mai vorbim despre sala de sedinte unde, oricum, nu ar fi avut ce cauta. Nimic din toate acestea. A fost primit si s-a simtit ca la mama acasa. A fost primit la masa si a vazut ca marea politica tot din cutite si pahare se face. A vazut si s-a-nchinat de bucurie ca ordonantele, hotararile, rezolutiile si retetele de pizza se dau de la masa din cantina politicienilor, ca declaratiile sunt insotite de zgomotul polonicului in supiera, iar marile decizii se iau dupa friptura si sunt semnate cu cabernet. Nimic nu se deosebeste de Romania, isi incuraja Viorel Hrebenciuc ciracii mai tineri. Restaurantul tot doua stele are pe umerii chelnerului sef si trei pe cei ai bucatarului. Politicienii - tot mancai si fara chef! Marea politica de la Bruxelles e mare pentru ca are cateva zerouri in plus in coada produsului intern brut, nu pentru ca s-ar face in catedralele acelea tuguiate si pustii.

De aceea merg politicienii nostri in vizita la Europa ca la mama acasa. Se simt de-ai locului. Nu sunt complexati. Au demonstrat de mult ca nu sunt complexati de sofisticareala partenerilor occidentali. Stiu sa le vorbeasca firesc, ca acasa. E drept, au niste feluri de mancare fistichii si complicate de-ti raman in gat. Vorbesc cateva limbi straine si seara merg la opera si chiar inteleg ceva din vociferarile de pe scena. Deosebiri nesemnificative. I-ai pune in dificultate, de pilda, daca i-ai duce la un concert al lui Vali Vijelie sau Adrian Copilul Minune. N-au fost la festivalul Placintelor organizat pe stadionul Dumitru Sechelariu. Nici de Santa Marie n-au nimerit vreo biserica sa faca p