Cu doua zile inaintea acestei declaratii, actualul sef al PNL, Theodor Stolojan, isi ameninta cu demisia propriul partid, daca acesta nu va valida propunerea apropierii de democrati. Celalalt actor implicat in proiect, Traian Basescu, pare, la randul sau, decis sa mearga inainte, chiar cu riscul de a pierde unele filiale ale partidului. A promis si el ca va demisiona, daca democratii nu se alatura liberalilor. Personalizarea proiectului contine un risc: acela ca publicul sa vada in alianta electorala o ambitie a unor persoane, si nu o tentativa de a bloca hegemonia PSD. Liderii PD si PNL par a fi constienti de acest pericol, dar au in fata organizatii judetene care au devenit, ca in orice partid de cadre, independente de centru si vor sa-si faca auzita vocea si interesele.
Deocamdata, e cert ca alianta electorala se incheaga mai greu decat cea parlamentara, pusa la cale de PD si PNL la inceputul sesiunii de primavara. Cum Basescu si Stolojan nu sunt membri ai Camerelor, amintita alianta a fost, de altfel, mai degraba discreta. Dar notorietatea ei a ramas cvasi-nula si pentru ca, odata incheiata, ea nu a exclus asocierea cu PRM in sanul Parlamentului.
La fel de importante ca si experienta consumata in ultima sesiune parlamentara, parcursurile postdecembriste ale celor doua partide le complica asocierea. Nu este vorba aici, in primul rand, despre originea lor, PD fiind o fractiune din "emanatia" revolutiei (FSN), iar PNL unul dintre partidele istorice reinventate dupa 1989. O colaborare de acest tip s-a produs deja, PSDR (un alt partid istoric) si PDSR (cealalta fractiune a FSN) ajungand chiar la fuziune. Mai semnificativa probabil decat originea lor, experienta coalitiilor distinge PNL si PD: primul partid are inca gustul amar al subordonarii fata de taranisti in cadrul CDR, in vreme ce PD are experienta Uniunii Social-Democrate, in care partidul fon
