In Romania literara Nr. 24 din 18-24 iunie 2003, p. 17, se publica, in cadrul unui interviu luat lui Barbu Brezianu de catre Filip Lucian Iorga, o seama de asertiuni calomnioase la adresa celui mai jos semnat. Afirmatiile – atribuite lui Barbu Brezianu – sint deosebit de grave. Il citez:
„Am avut norocul, in epoca in care eram inca magistrat, sa descopar, datorita unor circumstante fericite, un carnet de schite al lui Ioan Andreescu. Ionel Jianu tocmai scotea atunci o admirabila revista, Lumina si culoare, din care au aparut doar trei numere. A publicat acolo descoperirea desenelor lui Andreescu, nestiute, necunoscute pina atunci. Actualmente Radu Bogdan, excelent istoric al artei, care este un aprig cercetator al lui Ioan Andreescu, de care este pasionat, a fost «furibund» ca nu a descoperit el carnetul de schite“.
Intrebat de cind exista preocuparea sa despre Brancusi, Barbu Brezianu raspunde: „Tot din perioada de la Institutul de Istoria Artei s…t. Profesorul Oprescu ne-a dat, fiecarui cercetator, o tema de lucru. Radu Bogdan a capatat Andreescu si acum e foarte suparat ca nu a luat el Brancusi, mie mi s-a dat Brancusi, Theodor Enescu, saracul, a primit Luchian, Remus Niculescu – Grigorescu. Fiecare am avut cite un cal de bataie“.
Dincolo de ceea ce ma priveste personal, trebuie sa precizez ca nimic din ceea ce e afirmat mai sus nu corespunde cu realitatea. Presupusa sedinta de repartizare a sarcinilor – invocata de Brezianu – nu a avut loc decit spre mijlocul lui 1954 (dupa moartea Leliei Rudascu, cea careia ii apartinuse, din proprie initiativa, tema „Grigorescu“). De fapt, nu avusese loc nici o repartizare, fiecare din membrii sectorului de arta moderna si contemporana, din care Brezianu nici nu facea parte si nici nu a participat la sedinta pomenita, isi alesese singur temele pomenite. Eu, de pilda, intrat in Institut in mai 1951, ma c
