Siguranta singuratatii

HOP-ul de la Mangalia – Gala Tinarului Actor – a incheiat si in acest an o stagiune – intre 28 si 30 august, pentru a bate gongul inaugurarii celei noi. An bun: citiva zeci de candidati s-au batut in vara, la „Creanga“, pentru primul hop – preselectia – care a trimis in finala litorala zece concurenti individuali si sase grupuri. An de an (inca de la Costinesti), remarcam superioritatea generala a grupurilor fata de evolutiile individuale. Anul acesta, lucrurile au stat invers: nu cred ca a existat, la individual, macar un singur actor penibil ori fara o clipa de stralucire. Daca interactivitatea nu a fost semnul general al celor noua tineri actori (al zecelea, Toma Emil Danila, nu a mai aparut), in schimb, buna utilizare a instrumentelor scenice pentru care s-a optat, si in primul rind sensibilitatea fata de text, au particularizat aceasta editie a Galei.

Biblioteca pare a fi fost mult mai aproape decit – vai! – se obisnuieste in ultima vreme, in aceasta meserie. Iar optiunile au mai trecut de cuprinsul manualelor, catre realitatea hirtiei tiparite, cu lecturi libere si cel putin interesante din Craig Lucas, Eugen Ionescu, Vlahuta si Coelho (sic!), Tennessee Williams, O’Neil, DRP si Irmgard Keun, Sorescu, Visniec si Ram Bam Tym (nu stiu cine este, dar suna bine si vesel ca Rin Tin Tin). La rindul lor, organizatorii au cutezat, dupa Mosii lui Caragiale, de acum doua editii, sa le propuna concurentilor, la alegere, un fragment din Nostalgia lui Mircea Cartarescu. Personal, cred ca poezia lui Cartarescu are un plin de teatralitate mult mai evident decit proza. Pariul, insa, de a descoperi/incarca un text, din acest punct de vedere, si de a-l face scenic viabil pentru ca, mai mult, totul astfel realizat sa vorbeasca pertinent despre potentialul unui tinar actor mi se pare de bun augur. Nu stiu daca organizatorilor le-a d