"Din fericire, Arena Stage negociaza cu Pintilie repunerea in scena a acestei productii la Washington in stagiunea viitoare. Indiferent ce modificari va suferi Tartuffe in drumul sau spre est, se poate anticipa de pe acum ca un eveniment. Pentru ca Pintilie este el insusi miraculos ca intotdeauna, dar si pentru ca ne aminteste un adevar prea des ingropat in molozul dramatic al teatrelor noastre: teatrul mai poate inca sa fie un templu al uimirii" (David Richards, Washington Post, 8 august 1984). Care e problema mea, cand fac acest spectacol? Sa regasesc motivele care au provocat scandalul. Sa inteleg interzicerea, isteria. ("La compagnie des dévots" cere excomunicarea spectatorilor lui Tartuffe.) Sa le regasesc actualitatea (daca se poate altfel decat in modul naiv in care-a facut-o genialul Bulgakov in debila Cabala a bigotilor) si sa le adaptez la nivelul miturilor americane. Sa construiesc un spectacol liber, provocator, scandalos si nerusinat (daca trebuie). Nici un act sexual live aratat azi, 2003, pe scena, nu echivaleaza cu indrazneala scenei erotice dintre Elmire si Tartuffe din 1669, cu Orgon voyeurist, ascuns sub masa. De ce sta oare atat de mult Orgon ascuns sub masa?
"Pintilie sapa pana in inima piesei, incercand sa stabileasca de ce a fost considerata scandaloasa, ce ar avea ea de spus unui public contemporan. Punct culminant, un deus ex machina, care se invarte (orbiteaza) atat filosofic, cat si fizic in jurul intregului spectacol. Domnul Pintilie avertizeaza ca infrangerea lui Tartuffe nu este o garantie pentru restaurarea dreptatii. Mesajul cinic al acestei interpretari radicale este ca, din vremea lui Moličre si pana in zilele noastre, lumea s-a Ťtartuffizatť si mai mult" - spune Mel Gussow, in The New York Times, 2 aprilie 1985.
Apoi continua: "Exact asa cum a intentionat, rezultatul nu seamana cu nici o alta montare a unei piese d
