Treizeci de ani mai tarziu, Mihai Creanga, redactorul Romaniei libere, mi-a povestit si el despre securistul blajin care il invita la discutii dupa ce il bateau altii. Dumitru Iuga mi-a spus insa ca el n-a fost niciodata batut. Asupra lui n-a fost intrebuintata decat tortura psihica si i-a fost folosita boala de stomac de care suferea, un ulcer. Nu i se dadeau medicamente. Cine sufera de ulcer duodenal stie ce dureri infioratoare provoaca aceasta boala si ce inseamna sa nu poti lua medicamente pentru potolirea durerii. Dumitru Iuga, om cu stofa de martir, imi spunea ce efect ingrozitor a avut asupra lui lipsa medicamentelor. Faimosul Ulcerotrat care i se refuza, in timp ce statea singur in celula. Prin comparatie, tortura bataii ar fi fost mai usor de suportat.

Asa ca domnii securisti "cumsecade" n-au moralmente nici un drept de a se lauda cu rolul in care au fost distribuiti. Iar unii dintre ei, nu stiu cati, au indeplinit la fel de zelos si rolul de tortionari.

Mircea Dinescu e de parerea ca fostii securisti cu care a avut de-a face CNSAS-ul pana acum ar fi niste hamsii, nu rechinii Securitatii. Ma tem ca intuitia lui Dinescu n-a functionat bine de aceasta data. Poetul satiric, autorul declaratiilor care scandalizeaza pe toata lumea, e in strafundurile sale un om care prefera sa descopere partea buna a semenilor sai. Cinicul Dinescu e mai aproape de Dostoievski decat de Céline. Si asta pentru simplul motiv ca Dinescu face pe cinicul. N-as vrea sa creada cineva ca il acuz printre randuri pe Dinescu ca ar avea o viziune voioasa asupra Securitatii. El crede insa in grauntele de omenie care se poate afla si in sufletul securistilor care au facut politie politica. Acesta cred ca e motivul pentru care le acorda beneficiul de hamsii unora dintre fostii securisti care par sa fi fost rechini ai Securitatii. Sa-l treci la categoria hamsii pe unul ca Goran,