- Editorial - nr. 176 / 9 Septembrie, 2003 Dupa cum se stie, Partidul Umanist Roman (PUR) a rupt, unilateral, Protocolul de colaborare-guvernare cu PSD. Odata pronuntat divortul politic, au inceput - asa cum indeobste se intampla in lumea politica romaneasca - acuzele reciproce, fiecare partid aratand cu degetul spre celalalt, acuzandu-se, prin toate canalele mass-media. PUR acuza PSD de "apucaturi de mahala", de "infiltrarile" in PUR ale unor "cartite" pentru destabilizarea partidului, de aroganta cultivata mai ales de "baronii" locali, de tip Nicolae Mischie (Gorj) si Mircea Oprisan (Vrancea), de pasivitate atunci cand este vorba de interesul national, acceptand, tacit, renasterea fostei Regiuni Autonome Maghiare, sub chipul Tarii Secuilor. Abunda invectivele si curg imprecatiile: "ciocoi aroganti", "interesati sa ne loveasca la imagine" prin "tertipurile de extractie securista" la care apeleaza "uraganul razbunarii si diversiunii pesediste". Conform celor afirmate, acuzatiile se indreapta, mai ales, spre Octavian Cosmanca, presedintele executiv al partidului de guvernamant, si Viorel Hrebenciuc, vicepresedintele Camerei Deputatilor, maestrii combinatiilor si ai scenariilor mefistofelice, cunoscuta fiind experienta lor predecembrista, vinovati de "confiscarea PUR". Acuzat de aliatul de pana mai ieri doar, PSD, care a facut "cumetria" interesat, in primul rand de postul de televiziune Antena 1, se apara atacand si sustinand, prin domnul prim-ministru Adrian Nastase, presedintele PSD, ca PUR "incearca marea cu degetul!". Inainte de a aborda cauzele, efectele si defectele acestei "combinatii", ar trebui sa ne intoarcem in urma, la vara anului 2000, cand, practic, PUR nu insemna mai nimic, fiind unul dintre partidele acreditate in sondaje cu un procentaj sub 2 la suta, care nu i-ar fi asigurat intrarea in Parlament. Asadar, firesc este sa ne intrebam si sa se intreb