Cînd şi-a dat demisia “din motive personale” faimosul secretar de stat de la Justiţie, Costache Ivanov, cunoscătorii treburilor ministerului condus de dna Stănoiu mi-au spus că Ivanov a demisionat la somaţie. Cîteva zile după Ivanov, om care a amestecat politica în justiţie de nu se mai ştia care e una şi care-i alta, s-a retras din funcţie, din motive de sănătate, şi procurorul general Joiţă Tănase. Regele recursurilor în anulare, cel care i-a scăpat de şi din puşcărie pe toţi clienţii preşedintelui Iliescu şi pe toţi amicii PSD-ului, Joiţă Tănase va rămâne în istoria nefericitei noastre tranziţii ca magistratul care şi-a bătut joc în chipul cel mai scandalos de ideea de Justiţie în România.

S-a bucurat Opoziţia de parcă ea l-ar fi dat jos pe Joiţă, ziarele mari erau în al nouălea cer, iar celor de la APADOR-CH, care au izbutit o dată să-l răzbească pe numitul, aproape că nu le venea să creadă.

Toată presa din România a vrut să afle de ce suferă dl Joiţă. Pînă la ora la care scriu acest microscop, şubrezitul procuror a rămas cărbune acoperit. Cu nici o săptămînă înainte de demisie, mi-au spus persoane care l-au văzut, procurorul general nu părea nici măcar bolnăvior, necum bolnav. Dar pe lumea asta mai există şi depresii psihice, mai există şi amintirea sinuciderii procurorului Cristian Panait despre care se spune că ar trebui să-l urmărească toată viaţa pe Joiţă Tănase. Un prieten ziarist mă întreba intrigat dacă chiar cred povestea cu demisia din motive de sănătate.

N-are importanţă ce cred eu, dar dacă procurorul general al României demisionează fiindcă nu-l mai ajută sănătatea, nu e normal să-l întrebăm de ce suferă? Dată fiind tăcerea dlui Joiţă nu-mi rămînea decît să cred că ori l-a nimerit vreo boală despre care e jenant să vorbeşti, ori că e o persoană discretă, ori că i s-a sugerat să se declare bolnav. Cînd prefiram aces