Domeniul formulelor de salut e probabil mai dinamic decît se crede de obicei, dar vorbitorii înşişi îi percep mai greu transformările: pentru că elementele de bază se conservă, iar cele care nu mai sînt la modă nu dispar imediat. Ca şi în cazul numelor de persoană, moda decide frecvenţa de uz, dar nu elimină definitiv din limbă nimic. Uzurile individuale cele mai diferite coexistă fără să se contrazică, şi în anumite limite diferenţele cantitative nici nu se lasă obervate. Doar frecvenţa extremă poate deveni la un moment dat supărătoare, creînd impresia (de obicei pasageră) de dictatură a uzului: când un nume sau o formulă de salut revin obsesiv, părînd că le-au înlocuit pe toate celelalte.

În româna actuală, reperele absolut sigure ale limbii standard sînt formulele neutre (din seria bună ziua, noapte bună, la revedere); în afara acestora, mai ales în limbajul tinerilor – preluat de posturile de televiziune şi de radio, ca şi de Internet – dinamismul e mare. Sursele înnoirilor sînt cele previzibile: interne (transformări ale unor saluturi mai vechi, recombinări, chiar convertire funcţională a altor cuvinte sau sintagme; am vorbit altădată despre săr’şmîţna; ar merita să urmărim succesul lui Hai pa) şi externe: împrumuturi şi calcuri, inevitabil din engleză, cu sprijinul multiplu datorat caracterului internaţional al fenomenului: Hi, dar şi O zi bună sau Ai grijă de tine.

Foarte frecvent în momentul de faţă e salutul O zi bună: apărut (proces confirmat de alte limbi), ca transpunere, ca adaptare a formulei „Have a nice day”, cu care e de multe ori echivalat şi de care este chiar mai aproape în construcţii de tipul Să ai/ să aveţi o zi bună (dată fiind mulţimea exemplelor orale şi scrise şi tipicitatea contextelor în care ele apar, am renunţat de această dată la indicarea exactă a surselor). Imitarea expresiei străine nu reprezintă un calc fidel